Il rugam pe cititor sa binevoiasca a se intoarce cu noi in piata Saint-Germain-l'Auxerrois, in chiar clipa in care, dupa ceremonia casatoriei, Jeanne iesea din biserica si, vazandu-l pe Ludovic al XV-lea in balconul Luvrului, lesina in bratele lui Tournehem si, in sfarsit, clipa in care cavalerul d'Assas, sprijinit de un copac, asista disperat la aceasta dubla scena. La zece pasi de el se gasea un barbat care, pierdut in multimea de gura-casca, nu scapase niciun detaliu din tot ceea ce am povestit.

Barbatul vazuse aparitia regelui si tresarise. O vazuse pe Jeanne aruncand o privire nelinistita si indragostita spre balcon si pumnii sai se inclestara cu o imperceptibila miscare de furie iute reprimata. Si atunci privirea ii cazuse pe cavalerul d'Assas.

Cu o rapiditate de exceptie, ce constituia una din marile forte ale acestui necunoscut, studiase acea incantatoare si loiala fizionomie, atat de frumoasa, de tanara si dureros de disperata. Citise pe fata lui ca o carte deschisa iubirea cea mai pura, curajul cel mai nesabuit, disperarea cea mai ingrozitoare. Si surase... un suras palid si trist!... „Ia te uita!... murmurase el, iata o noua carte in joc, pe care nu contam... Haide, totul se poate aranjal... Sa nu mai pierdem timpul!..." Cu palaria in mana si surasul pe buze, se indrepta spre cavaler... Dar in acel moment vazuse navalind zbirii politiei si incepu sa se retraga pe nesimtite... cavalerul fu arestat, aruncat in trasura care-l va duce in ingrozitoarea hruba a Bastiliei. Barbatul se intoarse foarte dezamagit si-l vazu pe contele du Barry care discuta cu insufletire, cu voce joasa, cu locotenentul general de politie, domnul Berryer. Constata ca privirea contelui du Barry urmarea vehiculul care-l ducea pe cavaler."