Matthew White s-a inhamat la o intreprindere pe care nici un istoric de profesie nu si-a asumat-o pana acum: aceea de a selecta din multimea de hecatombe cu care este presarata istoria cele o suta de atrocitati care au facut cel mai mare numar de victime. Pornind de la razboaiele medice si ajungand pana la Africa zilelor noastre, White ne ofera o istorie a omenirii axata pe marile mase fara nume care au tras mereu ponoasele de pe urma ambitiilor conducatorilor lor: greci, chinezi si azteci, germani, englezi si rusi sunt prinsi intr-o suita nesfarsita de campanii de cucerire, conflicte civile, epurari etnice sau razboaie coloniale.

Din invalmaseala evenimentelor se desprind fapte curioase si concluzii surprinzatoare. Haosul se dovedeste a fi mai ucigator decat tirania. Pe timp de razboi e mai sigur sa fii in armata decat sa faci parte din populatia civila. Spre deosebire de celelalte tari cu populatie numeroasa, India a pornit rareori razboaie de cucerire. Adesea, marii dictatori nu s-au nascut in sanul natiunii pe care au condus-o apoi cu mana de fier: Napoleon era corsican, Stalin – georgian, Hitler – austriac.

Desi are in spate un efort enorm de documentare, cartea nu sacrifica fluenta naratiunii pe altarul discursului academic. Mathew White stie sa povesteasca despre oameni si locuri si sa ofere statistici fara sa ramana impotmolit in ele. Nu tine predici, ci lasa faptele sa vorbeasca si se margineste sa condamne barbaria cu armele ironiei, de vreme ce inumanitatea, laitmotivul acestei istorii a umanitatii, transpare de la sine.