Toti cei care pregatisera actul plin de consecinte de la 23 August 1944 si care il indeplinisera, credeau - majoritatea dintre ei foarte sinceri - ca intreaga serie de evenimente politice, militare si nationale va lua sfarsit odata cu acesta. Din nefericire ziua capitularii a devenit punctul de plecare al unor deceptii infinit mai grele.

 

Autorul se remarca prin abordarea frontala a unor probleme mai putin sau deloc cunoscute in istoriografia noastra de dinainte de 1989. Generalul Ion Gheorghe a ramas la datorie in serviciul comandat pana in ultima clipa, neparasind Germania. Dupa evenimentele de la 23 august 1944, la solicitarea lui Hitler, acesta a refuzat sa constituie un fel de Guvern fantoma in Germania care sa contracareze "lovitura" de la Bucuresti, cum o defineste el.

In situatia creata, regele s-a vazut silit sa apeleze la popularitatea generalului Antonescu caruia i-a incredintat misiunea de a forma un nou guvern (inceputul lunii septembrie 1940). Generalul Antonescu a preluat conducerea cand tara noastra parcursese o etapa considerabila pe aceasta noua cale. Ceea ce a urmat a fost o inaintare treptata pe acelasi drum, bazata si pe garantia germana privind granitele ramase. Deoarece puterile garante (Franta si Marea Britanie) abandonasera Romania, aceasta pierzandu-si libertatea de actiune in plan politic extern, s-a vazut nevoita sa se indrepte catre Germania.