Nu pot crede ochilor! Lizica! Uite cine a venit! Iata-l pe Iustin! - striga avocatul Nichifor. Intrati! Intrati! Te-am declarat disparut de cativa ani, draga Iustine. Sotia mea Lizica, nepoata Roxana si cainele Interpol. Fiti bineveniti! Incantat! Doamnele pe fotolii. Asaaa! Foarte bine! Inainte de a-mi povesti despre tine, sa-ti spun eu ultimele noutati. Lasa, Lizica, nu-l asasinez cu cartile mele! N-ai grija! Ea sustine ca nici n-apuca omul sa respire si trosc cu cartile pe masa. Asta si fac! Uite! Un volum despre "Viata ilustrilor avocati" - Istrate Micescu si ceilalti... Unde ai ascuns-o, Lizico? Aha! Da! Am gasit-o: "Unele aspecte in infractiunea de omucidere" (...). Ramaneti cu noi la masa! Lizica! Mai pune patru tacamuri! Avem cartofi copti la cuptor si carnati ca la sarbatori. Nu, draga? Vinul asta e o porcarie! Sa le dam si prietenilor nostri vin de Pietroasele!

Retraiesc scena care s-a petrecut aidoma. Ii aud glasul, verva si ii simt bucuria de a ma vedea. Mancam deseori cartofi copti la cuptor cu unt si sare. Stia ca-mi plac... Raman pe ganduri… Citesc masinal cateva paragrafe din carte. N-am deschis-o de mult timp. Nu-mi place sa-mi citesc cartile, vad prea multe greseli... Ca pestii ce se vaneaza - ar fi zis Roventa - in mreaja rea si ca pasarile ce se prind in lat, asa se prind fiii oamenilor in vreme rea, cand cade peste ei fara veste. Iar ei i-ar fi raspuns: "Curajul vrea sa rada de curaj..." - Bujor Nedelcovici