As putea spune ca Maria Magdalena este o veche cunostinta. Adeseori, in copilarie, am admirat-o in pictura de pe peretele bisericutei din satul meu natal. Acolo, ea aparea insotita de alte Femei Mironosite care aduceau balsamurile, un ultim omagiu oferit trupului lui Iisus. In liturghia ortodoxa noi celebram aceste «Mironosite» in perioada de dupa Pasti. Le omagiem pentru fidelitatea lor, fidelitate suprema, dincolo de moarte. Nu voi cita numele tuturor acestor femei. O voi aminti doar pe una dintre ele: Maria din Magdala cunoscuta mai curent sub numele de Maria Magdalena. Pentru ce numele ei s-a fixat atat de solid in memoria mea? Probabil datorita tatalui meu, preot ortodox, care mi-a povestit despre Maria Magdalena ca, in timp ce Iisus sedea la masa in casa unui fariseu, ea a indraznit sa se apropie de el, sa-i ude cu lacrimi picioarele, apoi sa le stearga cu parul ei, sa le sarute si sa le unga cu un parfum dintre cele mai scumpe. Sau ca in dimineata Pastelui ea ar fi fost prima care l-a intalnit pe Iisus si s-a aruncat la picioarele lui. Nu este de mirare ca un destin atat de neobisnuit sa-i inspire pe artisti. Cu ocazia calatoriilor mele si a diferitelor lecturi am avut posibilitatea sa o intalnesc pe Maria Magdalena in somptuoasele tablouri ale lui Veronese, Caravaggio sau Georges de La Tour, un pictor originar din Lorrena, regiune din Franta unde locuiesc acum. Am admirat aceste tablouri chiar daca mi-a fost greu sa o regasesc pe Maria Magdalena din copilaria mea. Pentru ce ne este prezentata, de cele mai multe ori, ca si cum ar suferi o pedeapsa, cufundata in contemplarea taciturna a unui craniu uman? «Ea plange ca o Magdalena» dupa cum spune o expresie franceza. Dar unde este bucuria de a-l fi intalnit pe Iisus? Unde este bucuria de a se sti iertata si iubita? si iata ca intr-o zi, la Metz, intr-o mica sala de teatru, am avut un soc. Am intalnit-o pe Maria Magdalena pe care o iubeam. Singura in scena, intr-un decor sobru, o actrita dadea glas Mariei trecatoarea. Pe un foarte frumos text de Pierre-Marie Beaude, Maria isi povestea viata de femeie libera dar, in acelasi timp, inlantuita. Femeia niciunui barbat, dar femeie pentru toti barbatii, eliberata de orice supunere domestica dar simtind asupra ei, dispretul tuturor oamenilor de treaba. Femeia care simtea in adancul fiintei ei muscaturile tuturor demonilor care o posedau. Apoi, pentru ea, a fost o intalnire. Cea care i-a rascolit viata. Un om a privit-o pe Maria cu o privire pe care ea nu o cunoscuse niciodata. Maria trecatoarea cunostea privirea oamenilor, stia sa o judece si chiar sa o comercializeze la un pret bun. Ea stia foarte bine sa analizeze acele priviri tulburi ale dorintei si ale mustrarii. Privirea lui Iisus era de un alt ordin. Era o privire prietenoasa, o privire care linistea, care te ridica, care te salveaza. Povestirea lui Pierre-Marie Beaude ne ofera posibilitatea sa vedem calitatea acestei intalniri. Intr-un stil sobru, dar poetic in acelasi timp, fara emfaza care arde in focul pasiunii, «Maria trecatoarea» ne descrie bucuria nespusa, greu de exprimat a acestei intalniri. Propunandu-i autorului sa traduc aceasta povestire care m-a impresionat si emotionat in mod deosebit am vrut sa fac un cadou prietenilor mei romani, cei care traiesc in frumoasa noastra tara precum si celor ce i-au trecut frontierele. Pentru ca toti sa aiba bucuria de a o intalni pe Maria trecatoarea si, de asemenea, pe Acela pe care ea l-a iubit atat de mult.

- Paula HRISTESCU