Lara Cameron este printesa Americii, o miliardara care si-a construit singur imperiul urias, reusind sa se impuna intr-un domeniu dedicat in special barbatilor – cel al investitiilor imobiliare. Frumoasa, dar nesigura, nemiloasa, dar vulnerabila, Lara a luptat cu brutalitate sa se transforme din fetita cu copilarie nefericita din Nova Scotia in femeia de succes admirata si invidiata de toata lumea. In afaceri a invatat sa castige mintind si inseland, actionand fara scrupule si facandu-si astfel dusmani de temut. Acum, la aproape 40 de ani, are totul – si vrea mai mult. Cand se indragosteste de un renumit  pianist, isi propune sa-l cucereasca asa cum a facut intotdeauna cu o proprietate pe care si-a dorit-o – si chiar reuseste. Insa legaturile ei cu un avocat al mafiei si practicile nu tocmai ortodoxe la care a recurs pentru a obtine succesul in afaceri ii ameninta nu doar fericirea gasita cu greu, ci si reputatia si averea.

Caderea de pe inaltimile ametitoare ale faimei se va dovedi extrem de dureroasa; insa Lara va reusi in final sa pretuiasca doar ceea ce conteaza cel mai mult in viata – dragostea adevarata.
Fragment:

"   Bill Whitman era unul dintre cei mai buni supervizori din constructii. Parcursese treptat toate treptele din bransa lui si acum era extrem de solicitat. Muncea sustinut si castiga bani buni, dar nu era multumit. Ani la rand vazuse cum constructorii aduna averi fabuloase, in timp ce el se alegea doar cu salariul. „Intr-un fel", isi zicea el, „oamenii astia fac bani pe spinarea mea. Patronul firmei de constructii ia prajitura, iar mie-mi raman doar firimiturile". Insa din ziua cand Lara Cameron venise in fata Consiliului comunitatii, totul se schimbase. Lara mintise ca sa obtina acordul lor si minciuna asta ii putea fi fatala. „Daca m-as duce la ei si le-as spune adevarul, femeia asta n-ar mai putea in viata ei sa faca afaceri."
    Dar Bill Whitman nu avea nici cea mai mica intentie sa procedeze asa. Avea un plan mai bun. El urmarea sa foloseasca incidentul ca pe un instrument. Acum sefa lui urma sa-i dea orice i-ar fi cerut. Inca de la prima lor intalnire, cand solicitase o avansare si o marire de salariu, intuise ca Lara va ceda. Nu avea de ales. „La inceput nu voi fi pretentios", se gandea el fericit. „Dar pe urma am s-o strang cu usa."
    La doua zile dupa Craciun reincepu lucrul la proiectul Eastside Plaza. Whitman privea imensul santier, zicand in sinea lui: „Aici se vor face bani, nu gluma. Numai ca de data asta vor intra si in buzunarul meu".
    Santierul era ticsit de utilaje grele. Excavatoarele sapau, ridicand tone de pamant si desertandu-le in camioanele care stateau la rand in asteptare. Un utilaj cu o cuva gigantica, dintata, paru ca s-a intepenit o clipa. Bratul urias ramase suspendat la mare inaltime. Whitman se duse in mare graba spre cabina aflata chiar sub cuva uriasa de metal."