Toata lumea da vina pe jucausul terrier Bob pentru accidentul in care stapana sa, Emily Arundell, a cazut pe scari, fiind la un pas de moarte. Insa cu cat se gandeste mai mult la obiceiurile cainelui ei si la imprejurarile in care s-a lovit, cu atat batrana si bogata doamna este mai convinsa ca una dintre rudele sale a incercat sa o omoare.
Pentru a apara onoarea familiei, este nevoie de un detectiv priceput si extrem de discret, asa ca domnisoara Arundell ii scrie lui Hercule Poirot ca sa-i ceara ajutorul. Chiar daca scrisoarea ajunge cu doua luni intarziere la el, Poirot se va stradui sa respecte ultima dorinta a clientei sale.
Fragment din cartea "Martorul mut" de Agatha Christie
"Charles lua teancul si numara banii. Ranji si lua trei hartii de cate o lira si una de zece silingi. Le puse in buzunar. Aseza cu grija restul bancnotelor in sertarul in care le gasise.
- Buna idee, Bob, zise el. Unchiul Charles va fi in stare sa-si acopere cheltuielile. Cativa bani gheata pica bine intotdeauna.
Bob scoase un latrat slab, de repros, cand Charles inchise sertarul.
- Imi pare rau, batrane, se scuza Charles si deschise urmatorul sertar; mingea lui Bob era in coltul acestuia, iar Charles o lua. Gata! Distreaza-te cu ea!
Bob prinse mingea, iesi alergand din incapere si de pe scari se auzi bump, bump, bump.
Charles iesi in gradina. Era o dimineata frumoasa, insorita, si o mireasma de liliac plutea in aer.
Domnisoara Arundell il avea alaturi pe doctorul Tanios. Acesta vorbea despre avantajele invatamantului englezesc pentru copii - un invatamant bun spunand cat de rau ii parea ca nu-si permitea un asemenea lux pentru copiii sai.
Charles zambi rautacios si multumit. Se alatura conversatiei, indreptand-o cu maiestrie in cu totul alta directie.
Emily Arundell ii zambi destul de binevoitoare. Charles presupuse ca o amuza tactica lui si ca-l incuraja, subtil.
Charles deveni binedispus. Poate ca, la urma urmei, inainte sa plece...
Charles era un optimist incurabil.
Doctorul Donaldson veni cu masina dupa Theresa, in dupa-amiaza aceea, si o duse la Worthem Abbey, unul dintre locurile deosebit de frumoase din zona. Se plimbara prin padure, indepartandu-se de Abbey.
Acolo, Rex Donaldson ii povesti pe larg Theresei despre teoriile lui si despre unele dintre experimentele sale recente. Tanara nu intelese mare lucru, dar asculta ca vrajita, spunandu-si in gand: „Cat de destept e Rex, si cat de adorabil!"
Logodnicul ei se opri si zise, cu oarecare indoiala:
-Theresa, mi-e teama ca toata chestia asta te plictiseste."
