Mary Poppins si casa de alaturi

 

„Trandafirul roz de pe palarie i se clatina cand impinse caruciorul si-i dadu drumul in jos pe o panta.

Copiilor li se parea ca, nu merg, ci ca aluneca, iar norul se facea tot mai cetos cu fiecare clipa. Curand, prin pacla, incepura sa se zareasca, formele copacilor si deodata, in loc de aer, simtira sub picioare pamantul; pe aleea Lunga, Paznicul Parcului venea spre ei cu Prim-Ministrul.

- Uitati-i, exact cum v-am spus, vin drept din cer, incalcand regulamentul si regulile!

- Prostii, Smith, au mers prin ceata si acum ceata s-a risipit si-i vezi din nou. Ce-are asta de-a face cu regulile? Buna ziua, domnisoara Mary Poppins. Imi cer scuze pentru Paznicul Parcului. Ai putea crede, dac-ai sta sa-l asculti, c-ati fost in vizita pe Luna, ha, ha! Prim-Ministrul rase de gluma pe care-o facuse. 

- Exact asa! raspunse Mary Poppins, cu un zambet plin de gratie si de nevinovatie.

- Ce-ati facut cu celalalt? intreba Paznicul Parcului. Baietelul ala micut, cu fata maslinie... pe el l-ati lasat in aer?

Il vazuse pe Luti cu ei si acum baietelul disparuse.

Prim-Ministrul il privi sever.

- Smith, zau, mergi prea departe. Cum ar putea fi cineva lasat sus, in aer, chiar dac-ar putea ajunge acolo? Ca noi toti, vezi diferite forme prin ceata, iar imaginatia te poarta pe mai stiu eu unde. Vezi-ti de treaba ta, omule, si nu te lega de persoane nevinovate care se plimba pur si simplu prin parc. Dar trebuie sa fug. Mi-au spus ca sunt probleme pe aleea Ciresilor. Si-a pierdut cineva mintile, asa ca ma tem ca trebuie sa ma duc sa vad ce s-a intamplat. Buna ziua, Mary Poppins. Data viitoare cand te mai catari prin vazduh, te rog transmiti salutarile mele Omului-de-pe-Luna!”