Letitia Vladislav scrie o proza puternic realista, concentrata si diversa. Personajele au relieful unor oameni adevarati si vorbesc la fel de credibil, un lucru din pacate mai rar la noi, desi ar trebui sa fie conditia eliminatorie pentru a scrie naratiuni. Autoarea este o scriitoare cu experienta, care stapaneste atat materialul epic interesant cat si limbajul. Stilul e simplu, direct, atractiv. O carte care-si va bucura din plin cititorii. - Horia Garbea
Era cald si Omar deschisese ferestrele. Cauta muzica araba si incepu sa cante si el. Avea o voce frumoasa. Si cel de acum douazeci si sapte de ani cantase. Niciodata nu-l intrebase pe Raul la ce se gandise cand urcase in masina arabului spre Jericho, el fiind fiul unei evreice bogate, emigrata din anii copilariei peste ocean si-al unui tunisian din Lucca, doctor, sarac lipit pamantului, dar al dracului de frumos. Cei doi se cunoscusera la facultate. Si, cu toate prognozele proaste, au fost fericiti pana la moartea ei timpurie. Ea se asezase, ca si acum, langa arab, iar el statea pe banca din spate si se uita spre muntii de piatra fara sa scoata un cuvant.