Masenka
Recenzie blog.libris.ro
MASENKA Vladimir Nabokov Editura Polirom, 2010
VORBESTE, IUBIRE PRIN MEMORIE!
Editura Polirom continuă seria de autor Vladimir Nabokov, prin această noua traducere inedită. Maşenka este primul roman al marelui Nabokov, publicat în limba rusă, sub pseudonim, în 1926. Lectura sa prilejuieşte surprize plăcute, atât pentru cei ce nu sunt familiari deloc cu tematica şi stilul marelui prozator al secolului XX, cât şi pentru cititorii veterani. De altfel, luând în considerare mărturisirile autorului din introducerea la ediţia în limba engleză, Maşenka este ficţiunea cea mai încărcată autobiografic, dintre toate romanele pe care le-a scris iar acest aspect nu este întâmplător. Să nu uităm că Maşenka este romanul cu care Nabokov şi-a început cariera şi evidenţiază din plin ceea ce scriitorul observă a fi o tendinţă a debutantului de a-şi exhiba viaţa intimă, instalându-se în primul său roman sau introducând în el un locţiitor al său.
Aşadar, cei ce n-au avut ocazia să-l citească pe Nabokov până acum, au şansa de a face cunoştinţă atât cu opera maestrului rus, cât şi cu autorul ei. Dar şi cei ce au tocit coperţile romanelor şi i-au citit şi cartea de memorii au de ce să se sinchisească. Şi nu doar din curiozitate sau pentru a face haz de neajunsurile începătorului, ci pentru că pot afla chiar mai multe despre romanicerul rus, decât au aflat citindu-i biografia. Cum aşa? Surprins la rândul său de acest eveniment, Nabokov recunoaşte că Maşenka reprezintă un document biografic mai preţios, în anumite privinţe, decât însuşi volumul memorialistic publicat mai târziu: versiunea romanţată conţine o soluţie mai concentrată de realitate personală decât povestirea scrupulos fidelă a biografului. Ironic, însă nu de neînţeles, este faptul că simptomul debutantului (poate chinuitor la vremea tinereţii), de implicare involuntară a propriilor experienţe în primele creaţii, ajunge să rivalizeze, în planul prospeţimii amintirilor, cu eforturile conştiente de rememorare, ale biografului de mai târziu. Şi nu este vorba atât de acurateţe factuală, cât mai ales de intensitatea emoţională a evocării unor scene, mult mai reuşită, neintenţionat desigur, în opera ficţională de tinereţe. În fond, personajele din Maşenka sunt mult mai apropiate de viaţa tânărului Nabokov decât se va dovedi a fi bătrânul Nabokov, mai târziu.
Protagonistul romanului, Ganin, întruchipează dureros de fidel condiţia emigrantului: rătăcitor, fără idealuri, fără o sursă de venit, rumegându-şi deriva alături de compatrioţii săi, la fel de jalnici, într-o pensiune berlineză din perioada interbelică. Mereu gata de plecare, pregătit să înceapă o noua viaţă, Ganin se dovedeşte a fi prizonierul unei nehotărâri permanente, întemeiată pe lipsa unei motivaţii profunde de întreprinde ceva. Asta, până în ziua în care află, privind o fotografie a vecinului Alfiorov, că soţia plictisitorului colocatar ar putea fi chiar iubirea de tinereţe a lui Ganin. Din acest moment, amintirile protagonistului prind viaţă, pe măsură ce Ganin derulează filmul evenimentelor amoroase petrecute în Rusia, restituind personajului principal o speranţă vie a micşorării prăpastiei dintre prezent si trecut. Care este însă obiectul nerăbdării emoţionale, resimţite de Ganin: Maşenka cea care urmează să sosească la Berlin sau amintirea amantei din tinereţe? Opţiunile tematice de mai târziu ale lui Nabokov sunt prefaţate încă din acest roman: relaţia dintre iubire şi memorie. Conflictul protagonistului pare să evolueze din incapacitatea de a sesiza dacă el este îndrăgostit de propriile sale amintiri şi dacă întâlnirea, după ani de zile, cu fata visurilor, în carne şi oase, va transforma dorul sădit în suflet de memorie, într-o bucurie a regăsirii prezente. Îşi va păstra însă Ganin intacte amintirile dragi, renunţând la întâlnirea cu Maşenka sau o va aştepta, o va îmbrăţişa şi va spera că iubirea de azi e la fel de intensă ca cea de ieri? Avem mai multă nevoie de amintiri frumoase şi de aceea refuzăm uneori să ne confruntăm cu realitatea, pentru a le conserva puritatea sau suntem categoric pragmatici, riscând întotdeauna dezamăgirea, dar bucurându-ne că nu vom regreta niciodată faptul de a nu fi încercat? Apelând la propria voastră experienţă, care final vi s-ar părea mai credibil?
Sever Gulea pentru blog.libris.ro
VORBESTE, IUBIRE PRIN MEMORIE!
Editura Polirom continuă seria de autor Vladimir Nabokov, prin această noua traducere inedită. Maşenka este primul roman al marelui Nabokov, publicat în limba rusă, sub pseudonim, în 1926. Lectura sa prilejuieşte surprize plăcute, atât pentru cei ce nu sunt familiari deloc cu tematica şi stilul marelui prozator al secolului XX, cât şi pentru cititorii veterani. De altfel, luând în considerare mărturisirile autorului din introducerea la ediţia în limba engleză, Maşenka este ficţiunea cea mai încărcată autobiografic, dintre toate romanele pe care le-a scris iar acest aspect nu este întâmplător. Să nu uităm că Maşenka este romanul cu care Nabokov şi-a început cariera şi evidenţiază din plin ceea ce scriitorul observă a fi o tendinţă a debutantului de a-şi exhiba viaţa intimă, instalându-se în primul său roman sau introducând în el un locţiitor al său.
Aşadar, cei ce n-au avut ocazia să-l citească pe Nabokov până acum, au şansa de a face cunoştinţă atât cu opera maestrului rus, cât şi cu autorul ei. Dar şi cei ce au tocit coperţile romanelor şi i-au citit şi cartea de memorii au de ce să se sinchisească. Şi nu doar din curiozitate sau pentru a face haz de neajunsurile începătorului, ci pentru că pot afla chiar mai multe despre romanicerul rus, decât au aflat citindu-i biografia. Cum aşa? Surprins la rândul său de acest eveniment, Nabokov recunoaşte că Maşenka reprezintă un document biografic mai preţios, în anumite privinţe, decât însuşi volumul memorialistic publicat mai târziu: versiunea romanţată conţine o soluţie mai concentrată de realitate personală decât povestirea scrupulos fidelă a biografului. Ironic, însă nu de neînţeles, este faptul că simptomul debutantului (poate chinuitor la vremea tinereţii), de implicare involuntară a propriilor experienţe în primele creaţii, ajunge să rivalizeze, în planul prospeţimii amintirilor, cu eforturile conştiente de rememorare, ale biografului de mai târziu. Şi nu este vorba atât de acurateţe factuală, cât mai ales de intensitatea emoţională a evocării unor scene, mult mai reuşită, neintenţionat desigur, în opera ficţională de tinereţe. În fond, personajele din Maşenka sunt mult mai apropiate de viaţa tânărului Nabokov decât se va dovedi a fi bătrânul Nabokov, mai târziu.
Protagonistul romanului, Ganin, întruchipează dureros de fidel condiţia emigrantului: rătăcitor, fără idealuri, fără o sursă de venit, rumegându-şi deriva alături de compatrioţii săi, la fel de jalnici, într-o pensiune berlineză din perioada interbelică. Mereu gata de plecare, pregătit să înceapă o noua viaţă, Ganin se dovedeşte a fi prizonierul unei nehotărâri permanente, întemeiată pe lipsa unei motivaţii profunde de întreprinde ceva. Asta, până în ziua în care află, privind o fotografie a vecinului Alfiorov, că soţia plictisitorului colocatar ar putea fi chiar iubirea de tinereţe a lui Ganin. Din acest moment, amintirile protagonistului prind viaţă, pe măsură ce Ganin derulează filmul evenimentelor amoroase petrecute în Rusia, restituind personajului principal o speranţă vie a micşorării prăpastiei dintre prezent si trecut. Care este însă obiectul nerăbdării emoţionale, resimţite de Ganin: Maşenka cea care urmează să sosească la Berlin sau amintirea amantei din tinereţe? Opţiunile tematice de mai târziu ale lui Nabokov sunt prefaţate încă din acest roman: relaţia dintre iubire şi memorie. Conflictul protagonistului pare să evolueze din incapacitatea de a sesiza dacă el este îndrăgostit de propriile sale amintiri şi dacă întâlnirea, după ani de zile, cu fata visurilor, în carne şi oase, va transforma dorul sădit în suflet de memorie, într-o bucurie a regăsirii prezente. Îşi va păstra însă Ganin intacte amintirile dragi, renunţând la întâlnirea cu Maşenka sau o va aştepta, o va îmbrăţişa şi va spera că iubirea de azi e la fel de intensă ca cea de ieri? Avem mai multă nevoie de amintiri frumoase şi de aceea refuzăm uneori să ne confruntăm cu realitatea, pentru a le conserva puritatea sau suntem categoric pragmatici, riscând întotdeauna dezamăgirea, dar bucurându-ne că nu vom regreta niciodată faptul de a nu fi încercat? Apelând la propria voastră experienţă, care final vi s-ar părea mai credibil?
Sever Gulea pentru blog.libris.ro
Masenka
In Masenka, romanul de debut semnat cu pseudonimul V. Sirin, Vladimir Nabokov spune povestea lui Lev Glebovici Ganin, un emigrant rus ce-si duce traiul intr-o pensiune berlineza, unde descopera ca Masenka, prima sa iubita de mult pierduta, este de fapt sotia plicticosului sau vecin, Alexei Ivanovici Alfiorov, si ca aceasta urmeaza sa soseasca in curind la Berlin. Ganin nascoceste un intreg scenariu in asteptarea Masenkai, despre care e convins ca inca il iubeste cu inflacarare. Romanul sta la baza unei celebre adaptari cinematografice, regizata in 1987 de John Goldschmidt, cu Cary Elwes si Irina Brook in rolurile principale.
„Reinvia treptat aceasta lume de dragul unei femei, careia nu indraznea inca sa-i faca loc acolo, pina ce nu avea sa fie gata cu totul. Dar chipul ei, prezenta ei, umbra amintirii ei cereau ca, in sfirsit, sa o reinvie si pe ea – si inadins ii indeparta chipul, fiindca dorea sa se apropie de el treptat, pas cu pas, exact ca atunci, cu noua ani in urma...“ (Vladimir Nabokov, Masenka)
„Cartile lui Vladimir Nabokov ocupa pe rafturile bibliotecii mele cam un metru si jumatate din spatiu, singurul care il intrece fiind Shakespeare... Pentru mine, Nabokov este cel mai important romancier al secolului XX.” (Martin Amis)
„Tendinta bine cunoscuta a debutantului de a-si exhiba viata intima, instalindu-se in primul sau roman sau introducind in el un loctiitor al sau, tine mai putin de atractia pentru o tema deja gasita decit de usurarea pe care o produce desprinderea de sine, inainte de a trece la un subiect ceva mai ambitios. Aceasta este una dintre acele foarte rare reguli generale la care m-am supus.” (Vladimir Nabokov)
„Din cauza departarii Rusiei si pentru ca nostalgia ramine intreaga viata o companie innebunitoare careia invatam sa-i suportam extravagantele consternante in public, nu ma simt deloc stinjenit sa marturisesc caracterul sentimental al legaturii cu primul meu roman.” (Vladimir Nabokov)
„Reinvia treptat aceasta lume de dragul unei femei, careia nu indraznea inca sa-i faca loc acolo, pina ce nu avea sa fie gata cu totul. Dar chipul ei, prezenta ei, umbra amintirii ei cereau ca, in sfirsit, sa o reinvie si pe ea – si inadins ii indeparta chipul, fiindca dorea sa se apropie de el treptat, pas cu pas, exact ca atunci, cu noua ani in urma...“ (Vladimir Nabokov, Masenka)
„Cartile lui Vladimir Nabokov ocupa pe rafturile bibliotecii mele cam un metru si jumatate din spatiu, singurul care il intrece fiind Shakespeare... Pentru mine, Nabokov este cel mai important romancier al secolului XX.” (Martin Amis)
„Tendinta bine cunoscuta a debutantului de a-si exhiba viata intima, instalindu-se in primul sau roman sau introducind in el un loctiitor al sau, tine mai putin de atractia pentru o tema deja gasita decit de usurarea pe care o produce desprinderea de sine, inainte de a trece la un subiect ceva mai ambitios. Aceasta este una dintre acele foarte rare reguli generale la care m-am supus.” (Vladimir Nabokov)
„Din cauza departarii Rusiei si pentru ca nostalgia ramine intreaga viata o companie innebunitoare careia invatam sa-i suportam extravagantele consternante in public, nu ma simt deloc stinjenit sa marturisesc caracterul sentimental al legaturii cu primul meu roman.” (Vladimir Nabokov)
Descrierea produsului
In Masenka, romanul de debut semnat cu pseudonimul V. Sirin, Vladimir Nabokov spune povestea lui Lev Glebovici Ganin, un emigrant rus ce-si duce traiul intr-o pensiune berlineza, unde descopera ca Masenka, prima sa iubita de mult pierduta, este de fapt sotia plicticosului sau vecin, Alexei Ivanovici Alfiorov, si ca aceasta urmeaza sa soseasca in curind la Berlin. Ganin nascoceste un intreg scenariu in asteptarea Masenkai, despre care e convins ca inca il iubeste cu inflacarare. Romanul sta la baza unei celebre adaptari cinematografice, regizata in 1987 de John Goldschmidt, cu Cary Elwes si Irina Brook in rolurile principale.
„Reinvia treptat aceasta lume de dragul unei femei, careia nu indraznea inca sa-i faca loc acolo, pina ce nu avea sa fie gata cu totul. Dar chipul ei, prezenta ei, umbra amintirii ei cereau ca, in sfirsit, sa o reinvie si pe ea – si inadins ii indeparta chipul, fiindca dorea sa se apropie de el treptat, pas cu pas, exact ca atunci, cu noua ani in urma...“ (Vladimir Nabokov, Masenka)
„Cartile lui Vladimir Nabokov ocupa pe rafturile bibliotecii mele cam un metru si jumatate din spatiu, singurul care il intrece fiind Shakespeare... Pentru mine, Nabokov este cel mai important romancier al secolului XX.” (Martin Amis)
„Tendinta bine cunoscuta a debutantului de a-si exhiba viata intima, instalindu-se in primul sau roman sau introducind in el un loctiitor al sau, tine mai putin de atractia pentru o tema deja gasita decit de usurarea pe care o produce desprinderea de sine, inainte de a trece la un subiect ceva mai ambitios. Aceasta este una dintre acele foarte rare reguli generale la care m-am supus.” (Vladimir Nabokov)
„Din cauza departarii Rusiei si pentru ca nostalgia ramine intreaga viata o companie innebunitoare careia invatam sa-i suportam extravagantele consternante in public, nu ma simt deloc stinjenit sa marturisesc caracterul sentimental al legaturii cu primul meu roman.” (Vladimir Nabokov)
„Reinvia treptat aceasta lume de dragul unei femei, careia nu indraznea inca sa-i faca loc acolo, pina ce nu avea sa fie gata cu totul. Dar chipul ei, prezenta ei, umbra amintirii ei cereau ca, in sfirsit, sa o reinvie si pe ea – si inadins ii indeparta chipul, fiindca dorea sa se apropie de el treptat, pas cu pas, exact ca atunci, cu noua ani in urma...“ (Vladimir Nabokov, Masenka)
„Cartile lui Vladimir Nabokov ocupa pe rafturile bibliotecii mele cam un metru si jumatate din spatiu, singurul care il intrece fiind Shakespeare... Pentru mine, Nabokov este cel mai important romancier al secolului XX.” (Martin Amis)
„Tendinta bine cunoscuta a debutantului de a-si exhiba viata intima, instalindu-se in primul sau roman sau introducind in el un loctiitor al sau, tine mai putin de atractia pentru o tema deja gasita decit de usurarea pe care o produce desprinderea de sine, inainte de a trece la un subiect ceva mai ambitios. Aceasta este una dintre acele foarte rare reguli generale la care m-am supus.” (Vladimir Nabokov)
„Din cauza departarii Rusiei si pentru ca nostalgia ramine intreaga viata o companie innebunitoare careia invatam sa-i suportam extravagantele consternante in public, nu ma simt deloc stinjenit sa marturisesc caracterul sentimental al legaturii cu primul meu roman.” (Vladimir Nabokov)
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
-
PRP: 34.90 Lei
31.41 Lei
31.41 Lei34.90 Lei
-
PRP: 34.95 Lei
33.20 Lei
33.20 Lei34.95 Lei
-
PRP: 24.95 Lei
23.70 Lei
23.70 Lei24.95 Lei
-
PRP: 75.00 Lei
71.25 Lei
71.25 Lei75.00 Lei
-
PRP: 34.95 Lei
33.20 Lei
33.20 Lei34.95 Lei
-
Price
79.00 Lei
79.00 Lei
-
Price
25.00 Lei
25.00 Lei
