Fragment din romanul "Materiile intunecate Vol.1: Luminile nordului" de Philip Pullman:

    “Ultimul lucru pe care il vazu Lyra era cum Lee Scoresby isi descarca pistolul cu teava lunga fix in fata unui monstru; pe urma inchise ochii strans si se agata disperata de blana lui Iorek Byrnison. Urlete, tipete ascutite, suieratul vantului, scartaiturile nacelei ca plansetele unui animal incoltit - in jur se auzeau numai zgomote oribile.
    Urma smucitura cea mai puternica dintre toate, iar fata se trezi aruncata peste bord. Nu mai avea de ce sa se tina si isi simtea plamanii goliti de aer; ateriza complet data peste cap, nici macar nu-si dadea seama in care parte era pamantul. Gluga i se umpluse de un fel pulbere, de cristale uscate si reci...
    Era zapada. Aterizase intr-un troian. Se simtea atat de daramata, incat nu putea lega un gand. Zacu nemiscata cateva secunde, apoi scuipa incet zapada din gura si sufla la fel de incet pana cand reusi sa-si faca un spatiu in care sa respire.
    Nu parea s-o doara nimic anume, dar se simtea complet fara suflare. Incerca plina de grija sa-si miste palmele, talpile, bratele, picioarele si ridica usor capul.
    Nu vedea mare lucru, avea gluga plina de zapada. Cu mare efort, de parca fiecare mana i-ar fi cantarit o tona, reusi sa se stearga la ochi. Vazu o lume cenusie, cu nuante de gri deschis, gri inchis si negru, cutreierata de ghemotoace spectrale de ceata.
    Nu auzea decat tipetele duhurilor de stanca, undeva foarte sus, si valuri care se spargeau de stanci in departare.
    - Iorek! striga ea. Vocea ii tremura si era slaba; incerca din nou, dar nu-i raspunse nimeni.
    - Roger! striga apoi, dar tot nu primi raspuns.
    Ar fi putut fi singura pe lume, dar bineinteles ca nu era asa; Pantalaimon se strecura afara din hanoracul ei sub forma de soarece, ca sa-i tina companie.
    - Am verificat aletiometrul, zise el. N-a patit nimic, nu s-a spart.
    - Suntem pierduti, Pan! zise Lyra. Ai vazut monstrii aia fiorosi din stanci? Si cum incerca domnul Scoresby sa-i impuste? Doamne fereste sa ajunga la noi...
    - Mai bine am cauta nacela, zise Pan, poate ca..."