Sunt lucruri care s-au mai scris, altele care apar ca noutati, altele ca noutati de interpretare, dar care isi gasesc locul intotdeauna in contextul altor informatii, sau completeaza cu o logica perfecta petele albe din istoria noastra. Desigur, aparitia memoriilor parintelui lon Dumitrescu-Borsa va fi de natura sa deranjeze anumite constiinte. Editarea acestei carti are de fapt scopuri clare, declarate si nobile, caci ce poate fi mai nobil decat promovarea adevarului? Este inexplicabil cum mii de oameni din aceasta tara refuza sa accepte adevarul, sau altii, mult mai multi, isi inchipuie ca merita o soarta mai buna pentru simplul motiv ca sunt corecti si respecta cel putin in mare legile crestinismului. Nu este suficient... De dincolo de mormant, marele patriot roman care a fost „Parintele Borsa", ne mai intinde o mana de ajutor in slujba adevarului, in slujba lui Dumnezeu si a patriei pe care a iubit-o mai mult ca orice.
Nicador Florea Zelea-Codreanu
Fragment din cartea „Memorii legionare. Cal troian intra muros” de Ion Dumitrescu-Borsa

„Ziarele scriau despre Minunea de la Bucurestii Noi, pana la Universul aducea elogii legionarilor. Zidurile se inaltau vazand cu ochii si multimea curiosilor venea sa le admire, fusesem insarcinat cu tinerea registrului in care semnau vizitatorii si depunerea ofrandelor. Duminicile dupa-amiaza se dadeau serbari, avand de fiecare data alcatuit un program, serbari luminate si noaptea cu petromaxuri, cu un bufet bine asortat de catre fetele legionare care si serveau, de la care nu lipseau nici vinurile cele mai bune. Toate astea aduceau incasari frumoase. Apoi Manoilescu, Gigartu, Virgil Ionescu si generalul Cantacuzino, care pe langa o suma de bani donase si doua vagoane de ciment si fier, cu totii contribuiau material. Se intelege ca toata propaganda aceasta in jurul Garzii a adus o multime de inscrieri in organizatie, de tineri fruntasi intelectuali bucuresteni si din provincie, ce erau dati spre educare lui Mota si Marin si adusi pe santier sa dea pilda de munca si sacrificiu. Alecu Cantacuzino anuntase pe Codreanu ca in ziua de... va aduce pe unchiul sau, generalul Cantacuzino, print, vita Serban Cantacuzino. S-au facut pregatiri pentru primire si au fost bagati in lucru numai intelectuali. I s-a facut o primire frumoasa cu legionari in front, cu raport, trecere in revista si cantece, dandu-se explicatii de catre Sef. Generalul era un tip mucalit si cu injuraturi pe buze la tot momentul. A privit curios in toate partile, cerand lamuriri, nevenindu-i sa creada cele ce i se comunicau. A inceput sa intrebe, observand ca nu erau oameni de rand cei ce munceau. Alecu Cantacuzino si-a scos haina. „Ce faci?" l-a intrebat. A aratat generalului avizul: „Cine vine aici scoate haina si lucreaza doua ore"[...]”