Chiar de a doua zi ne-am lasat subjugate de farmecul Mendebilului.
Dimineata n-am coborat deloc in santuri, desi mireasma de pamant ne trezea nostalgia, ci l-am inconjurat pe baiat si l-am ascultat povestind. Ne povestea, stiu acum, legendele Mesei Rotunde, cu Charlemagne si Arthur, cu pagani cumpliti si o sabie care purta un nume. Apoi ne-a povestit Viteazul in piele de tigru, dar la mijlocul povestirii s-a intrerupt si a spus ca locul nu e bun pentru spus istorii. Santurile murdare, movilele de pamant, tevile chituite, zicea el, nu-1 lasa sa se concentreze. "Stiu un loc mai bun", zise zambind, si ne-a dus acolo. Acel loc era Scara Unu.