Compozitor si violoncelist italian, Luigi Boccherini (Lucea, 1743 - Madrid, 1 805) a invatat violoncelul cu tatal lui inca din copilarie si a devenit un virtuoz celebru de la varsta de numai 14 ani, dupa ce a cantat la Roma. Apoi, a fost angajat de Teatrul Imperial din Viena, oras in care a stat trei perioade mai lungi, intre 1757 si 1764; din aceasta epoca dateaza prima sa lucrare cunoscuta, o culegere de sase triouri de coarde (1760), urmata, in 1761, de o culegere de sase cvartete de coarde, in 1764, Luigi si tatal lui se intorc la Lucea, locul unde a scris o cantata si doua oratorii: Giuseppe riconosciuto si Giva, re di Giuda.
Dupa moartea tatalui sau (1766), Boccherini se asociaza cu violonistul Filippo Manfredini si intreprinde impreuna cu acesta turnee care ii vor duce in mod special la Paris (1767). Admirand in aceeasi masura virtuozitatea sa de instrumentist si talentul lui componistic, ambasadorul Spaniei la Paris insista sa se duca la Madrid, stabilindu-se in 1776,la Las Arenas, langa Madrid. Pe parcursul acestor ani, Boccherini a compus o mare cantitate de muzica de camera pentru formatii diverse, printre care o serie de cvintete de coarde, inspirandu-se uneori din motive spaniole. Uimitorul Quintettino op.30 nr.6, intitulat La Musica notturna delle strade di Madrid, reflecta perfect aceasta perioada de experimente euforice. Fiind influentat, fara in timpul sejurului sau parizian, de ideile lui Jean-Jacques Rousseau, Boccherini, el insusi italian, s-a aratat interesat de ideea unei muzici "locale" chiar in momentul in care muzica italiana domnea atotputernica.