Metacriminologia constituie o maniera diferita de tratare da aspectelor metodologice, de interpretare a problemelor criminologice traditionale, a semnificatiei conceptelor in noua conjunctura social- economica si politica a lumii(referitoare la structura efectiva a crimei si statutului participantilor), de definire a atitudinii statului in orientarea catre identificarea si eradicarea fenomenului criminal, de a pune de acord tezele criminologice principale cu definirea rolului personalitatii criminale in cadrul realitatii sociale, a experientei si a practicii criminale.
Crima nu este doar un fenomen pur obiectiv, ci este si un fenomen subiectiv aflat intr-o unitate concreta. Aceasta reprezinta procesul social activ, al producerii agresiunii in viata sociala, ca o rezultanta a conceptiei individului sau a gruparii de indivizi in raporturile lor economice, religioase, politice, care au o natura depreciativa, devalorizatoare fata de ordinea sociala.