Primul volum al editiei grupeaza cele mai importante texte metafizice, aranjate in ordine cronologica. Astfel, se pot observa doua puncte de tensiune in gandirea metafizica leibniziana: unul apare in 1679 iar celalalt in 1695. Daca primul moment de tensiune este datorat adoptarii formelor substantiale, cel de-al doilea are ca obiect adoptarea monadelor. Cele doua repere fundamentale conduc la impartirea metafizicii leibniziene in trei importante perioade. In prima perioada, de tinerete (1663-1679), se gasesc scrieri, in general, de mica intindere. Printre cele mai importante piese ale acestei perioade, pe care le publicam acum pentru prima oara in limba romana, se numara: Disputa metafizica despre principiul individuatiei, Confesiunea filosofului, De summa rerum. Perioada de maturitate, in care se manifesta metafizica substantei corporale (1680-1695), contine mari lucrari de sinteza precum: Disertatie metafizica, Nou sistem cu privire la natura si comunicarea substantelor. Perioada tarzie, dominata de metafizica monadologica (1696-1716), contine lucrarile cele mai importante, si totodata cele mai celebre din intreaga opera: Despre originea radicala a lucrurilor, Principiile naturii si harului intemeiate pe ratiune, Monadologia.