Metazoare. Viata animala si nasterea mintii
Metazoare. Viata animala si nasterea mintii
Coboara in apele oceanului si vei intalni curand forme de viata care iti vor parea cum nu se poate mai straine: bureti-de-mare, corali moi si viermi cu aspect de flori, ale caror corpuri inradacinate si geometrii complicate amintesc mai degraba de viata vegetala decat de orice ar putea fi recunoscut drept animal. Si totusi aceste creaturi sunt verii nostri. Ca membri egali ai regnului animal - ca metazoare -, ele ne pot spune multe despre originile evolutive nu doar ale organismelor, ci si ale mintilor noastre.
In apreciata sa carte Celelalte minti, Peter Godfrey-Smith a explorat mintea caracatitei - cel mai apropiat lucru de o inteligenta nepamanteana aici, pe Pamant. In Metazoare, autorul isi extinde investigatia la animale in general, cercetand evolutia experientei subiective cu ajutorul unor specii foarte indepartate de om. Godfrey-Smith arata ca aparitia primelor forme de organism animal, acum mai bine de jumatate de miliard de ani, a fost o inovatie profunda, care a inscris viata pe un fagas nou. El cartografiaza felurile in care dezvoltarile evolutive ulterioare - ochi capabili sa urmareasca ceva, spre exemplu, si corpuri care se misca intr-un mediu pe care il si manipuleaza - au conturat vietile animalelor.
Urmarind traseele evolutive ale buretilor-de-sticla, coralilor moi, crevetilor-dungati, caracatitelor si pestilor, apoi trecand pe uscat in lumea insectelor, a pasarilor si a primatelor ca noi, Metazoare aduna laolalta aceste povesti in scopul de a construi o punte peste prapastia care separa materia si mintea si de a raspunde uneia dintre cele mai importante intrebari filosofice: care este originea constiintei?
Fragment din cartea "Metazoare. Viata animala si nasterea mintii" de Peter Gofrey-Smith:
"Anul trecut, la finalul unei scufundari in golful care a fost scena multor evenimente din aceasta carte, inotam spre apa mica si m-a oprit vederea a doua petice de alge luptandu-se viguros, chiar in fata mea, de zburau smocuri din ele. La o inspectie mai atenta, mi-am dat seama ca erau mici crabi-de-corator care folosisera ca "haine" alge in locul obisnuitilor bureti. Pareau foarte iritati si niciunul nu era dispus sa cedeze. Au ramas apropiati si din cand in cand se atacau. Aceasta a fost o etalare de influenta la inceput surprinzatoare, dar in cele din urma inteligibila.
Care este schema generala a mintii in lume? Unde si cand e de gasit? Cat de mult din ea ne inconjoara? Am putea compara doua imagini radical diferite, cum ar fi desertul si jungla. Perspectiva desertica sustine ca mintea abia daca exista pe undeva. Lumea este pustie mintal pe aproape intreaga ei intindere, incluzand aici lumea vie. Perspectiva lui Descartes, creionata in primul capitol, este o astfel de pozitie, dar nu trebuie sa fii dualist ca sa ai una la fel; multi altii au prezentat tablouri la fel de dezolante. Poate ca oamenii si cateva alte mamifere au minte, dar daca parasim acest grup lasam si mintea in urma. Restul lumii este un desert mintal. Majoritatea vietatilor sunt cochilii fara de minte.
Abordarea opusa este o jungla in care mintea se gaseste peste tot sau aproape peste tot. Cea mai extrema versiune a acestei perspective este panpsihismul, in care pana si atomii au ceva similar sufletului. Aproape o jungla se intalneste in abordarea potrivit careia toate vietatile - plante, bacterii - au sentimente. Deci simtirea este aproape peste tot pe Pamant, cu exceptia zonelor complet lipsite de viata.
Adevarul e undeva la mijloc, nici in desert, nici in jungla. Forma lui poate fi explorata parcurgand din nou arborele genealogic al vietii, arborele produs de evolutie, acum vechi de peste 3 miliarde de ani. Intai de toate - si surprinzator unele activitati similare mintii sunt pretutindeni in el, probabil pe fiecare ramura si ramurica. Simtirea si reactia sunt peste tot. Nicio celula vie nu este totalmente rupta de cele ce se petrec in jurul ei. Desi nu cunoastem nimic despre primele stadii ale vietii, ceea ce acum se numeste "cognitie minima" pare sa existe pe toata - sau aproape toata - intinderea arborelui.
Asta cu siguranta este o surpriza. Perspectiva lui Aristotel pare mai aproape de cum ne-am fi asteptat sa se dovedeasca treaba. Aristotel credea ca toate formele de viata au un suflet ,"nutritiv", o motivatie de a te mentine viu, si doar animalele au un "suflet sensibil", capacitatea de a percepe si reactiona. Oamenii, in plus, au un suflet rational. Pare ca situatia poate sa fi decurs asa cu mare parte a vietatilor traind orbeste si simturile aparand prima oara la animale. Numai ca sufletul sensibil este la fel de raspandit si probabil la fel de timpuriu ca oricare."
In apreciata sa carte Celelalte minti, Peter Godfrey-Smith a explorat mintea caracatitei - cel mai apropiat lucru de o inteligenta nepamanteana aici, pe Pamant. In Metazoare, autorul isi extinde investigatia la animale in general, cercetand evolutia experientei subiective cu ajutorul unor specii foarte indepartate de om. Godfrey-Smith arata ca aparitia primelor forme de organism animal, acum mai bine de jumatate de miliard de ani, a fost o inovatie profunda, care a inscris viata pe un fagas nou. El cartografiaza felurile in care dezvoltarile evolutive ulterioare - ochi capabili sa urmareasca ceva, spre exemplu, si corpuri care se misca intr-un mediu pe care il si manipuleaza - au conturat vietile animalelor.
Urmarind traseele evolutive ale buretilor-de-sticla, coralilor moi, crevetilor-dungati, caracatitelor si pestilor, apoi trecand pe uscat in lumea insectelor, a pasarilor si a primatelor ca noi, Metazoare aduna laolalta aceste povesti in scopul de a construi o punte peste prapastia care separa materia si mintea si de a raspunde uneia dintre cele mai importante intrebari filosofice: care este originea constiintei?
Prin combinarea filosofiei si a biologiei cu intalniri cu diverse animale, Metazoare dezvaluie imposibilitatea separarii evolutiei mintii de evolutia animalelor insesi.
Ceea ce face din Metazoare o carte sclipitoare este modul fascinant in care Peter Godfrey-Smith, un om cu vaste cunostinte in scufundari si cu multa experienta de teren, exploreaza viata marina pentru a elucida modul in care functioneaza mintea animala. Autorul face acest lucru printr-o proza dramatica si pitoreasca, plina de anecdote si cercetari captivante, presarate cu ilustratii fermecatoare si informative ale diferitelor perioade, cum ar fi ordovicianul. - Aimee Nezhukumatathil, The New York Times Book Review
Peter Godfrey-Smith ofera o imagine bogata a existentei constiintei in regnul animal. Abordarea sa evolutiva este bogata in detalii biologice, cum ar fi compararea creierului uman cu reteaua neuronala distribuita a caracatitelor, aflata in creier si tentacule, totul completat cu informatii extraordinare despre viata animalelor pe care le intalneste in timp ce face scufundari. Pasiunea sa pentru subiectul filosofic pe care il abordeaza, dar si pentru organismele pe care le intalneste si despre care vorbeste razbate clar din aceasta lucrare fascinanta. - Publishers Weekly
Pentru Peter Godfrey-Smith, spectacolul vietii marine dezvaluie o drama stiintifica profunda, in care vietile unor creaturi destul de neumane elucideaza mistere profunde despre natura simtirii si despre ce inseamna a poseda o minte. In Metazoare, istoricul scufundator si filosoful stiintei abordeaza aceste intrebari cu o indrazneala elocventa, amintindu-ne ca "viata si mintea au inceput in apa". Electric. - Barbara Kiser, The Wall Street Journal
Traducere din limba engleza de Constantin Vlad.
Traducere din limba engleza de Constantin Vlad.
Fragment din cartea "Metazoare. Viata animala si nasterea mintii" de Peter Gofrey-Smith:
"Anul trecut, la finalul unei scufundari in golful care a fost scena multor evenimente din aceasta carte, inotam spre apa mica si m-a oprit vederea a doua petice de alge luptandu-se viguros, chiar in fata mea, de zburau smocuri din ele. La o inspectie mai atenta, mi-am dat seama ca erau mici crabi-de-corator care folosisera ca "haine" alge in locul obisnuitilor bureti. Pareau foarte iritati si niciunul nu era dispus sa cedeze. Au ramas apropiati si din cand in cand se atacau. Aceasta a fost o etalare de influenta la inceput surprinzatoare, dar in cele din urma inteligibila.
Care este schema generala a mintii in lume? Unde si cand e de gasit? Cat de mult din ea ne inconjoara? Am putea compara doua imagini radical diferite, cum ar fi desertul si jungla. Perspectiva desertica sustine ca mintea abia daca exista pe undeva. Lumea este pustie mintal pe aproape intreaga ei intindere, incluzand aici lumea vie. Perspectiva lui Descartes, creionata in primul capitol, este o astfel de pozitie, dar nu trebuie sa fii dualist ca sa ai una la fel; multi altii au prezentat tablouri la fel de dezolante. Poate ca oamenii si cateva alte mamifere au minte, dar daca parasim acest grup lasam si mintea in urma. Restul lumii este un desert mintal. Majoritatea vietatilor sunt cochilii fara de minte.
Abordarea opusa este o jungla in care mintea se gaseste peste tot sau aproape peste tot. Cea mai extrema versiune a acestei perspective este panpsihismul, in care pana si atomii au ceva similar sufletului. Aproape o jungla se intalneste in abordarea potrivit careia toate vietatile - plante, bacterii - au sentimente. Deci simtirea este aproape peste tot pe Pamant, cu exceptia zonelor complet lipsite de viata.
Adevarul e undeva la mijloc, nici in desert, nici in jungla. Forma lui poate fi explorata parcurgand din nou arborele genealogic al vietii, arborele produs de evolutie, acum vechi de peste 3 miliarde de ani. Intai de toate - si surprinzator unele activitati similare mintii sunt pretutindeni in el, probabil pe fiecare ramura si ramurica. Simtirea si reactia sunt peste tot. Nicio celula vie nu este totalmente rupta de cele ce se petrec in jurul ei. Desi nu cunoastem nimic despre primele stadii ale vietii, ceea ce acum se numeste "cognitie minima" pare sa existe pe toata - sau aproape toata - intinderea arborelui.
Asta cu siguranta este o surpriza. Perspectiva lui Aristotel pare mai aproape de cum ne-am fi asteptat sa se dovedeasca treaba. Aristotel credea ca toate formele de viata au un suflet ,"nutritiv", o motivatie de a te mentine viu, si doar animalele au un "suflet sensibil", capacitatea de a percepe si reactiona. Oamenii, in plus, au un suflet rational. Pare ca situatia poate sa fi decurs asa cu mare parte a vietatilor traind orbeste si simturile aparand prima oara la animale. Numai ca sufletul sensibil este la fel de raspandit si probabil la fel de timpuriu ca oricare."
Descrierea produsului
Coboara in apele oceanului si vei intalni curand forme de viata care iti vor parea cum nu se poate mai straine: bureti-de-mare, corali moi si viermi cu aspect de flori, ale caror corpuri inradacinate si geometrii complicate amintesc mai degraba de viata vegetala decat de orice ar putea fi recunoscut drept animal. Si totusi aceste creaturi sunt verii nostri. Ca membri egali ai regnului animal - ca metazoare -, ele ne pot spune multe despre originile evolutive nu doar ale organismelor, ci si ale mintilor noastre.
In apreciata sa carte Celelalte minti, Peter Godfrey-Smith a explorat mintea caracatitei - cel mai apropiat lucru de o inteligenta nepamanteana aici, pe Pamant. In Metazoare, autorul isi extinde investigatia la animale in general, cercetand evolutia experientei subiective cu ajutorul unor specii foarte indepartate de om. Godfrey-Smith arata ca aparitia primelor forme de organism animal, acum mai bine de jumatate de miliard de ani, a fost o inovatie profunda, care a inscris viata pe un fagas nou. El cartografiaza felurile in care dezvoltarile evolutive ulterioare - ochi capabili sa urmareasca ceva, spre exemplu, si corpuri care se misca intr-un mediu pe care il si manipuleaza - au conturat vietile animalelor.
Urmarind traseele evolutive ale buretilor-de-sticla, coralilor moi, crevetilor-dungati, caracatitelor si pestilor, apoi trecand pe uscat in lumea insectelor, a pasarilor si a primatelor ca noi, Metazoare aduna laolalta aceste povesti in scopul de a construi o punte peste prapastia care separa materia si mintea si de a raspunde uneia dintre cele mai importante intrebari filosofice: care este originea constiintei?
Fragment din cartea "Metazoare. Viata animala si nasterea mintii" de Peter Gofrey-Smith:
"Anul trecut, la finalul unei scufundari in golful care a fost scena multor evenimente din aceasta carte, inotam spre apa mica si m-a oprit vederea a doua petice de alge luptandu-se viguros, chiar in fata mea, de zburau smocuri din ele. La o inspectie mai atenta, mi-am dat seama ca erau mici crabi-de-corator care folosisera ca "haine" alge in locul obisnuitilor bureti. Pareau foarte iritati si niciunul nu era dispus sa cedeze. Au ramas apropiati si din cand in cand se atacau. Aceasta a fost o etalare de influenta la inceput surprinzatoare, dar in cele din urma inteligibila.
Care este schema generala a mintii in lume? Unde si cand e de gasit? Cat de mult din ea ne inconjoara? Am putea compara doua imagini radical diferite, cum ar fi desertul si jungla. Perspectiva desertica sustine ca mintea abia daca exista pe undeva. Lumea este pustie mintal pe aproape intreaga ei intindere, incluzand aici lumea vie. Perspectiva lui Descartes, creionata in primul capitol, este o astfel de pozitie, dar nu trebuie sa fii dualist ca sa ai una la fel; multi altii au prezentat tablouri la fel de dezolante. Poate ca oamenii si cateva alte mamifere au minte, dar daca parasim acest grup lasam si mintea in urma. Restul lumii este un desert mintal. Majoritatea vietatilor sunt cochilii fara de minte.
Abordarea opusa este o jungla in care mintea se gaseste peste tot sau aproape peste tot. Cea mai extrema versiune a acestei perspective este panpsihismul, in care pana si atomii au ceva similar sufletului. Aproape o jungla se intalneste in abordarea potrivit careia toate vietatile - plante, bacterii - au sentimente. Deci simtirea este aproape peste tot pe Pamant, cu exceptia zonelor complet lipsite de viata.
Adevarul e undeva la mijloc, nici in desert, nici in jungla. Forma lui poate fi explorata parcurgand din nou arborele genealogic al vietii, arborele produs de evolutie, acum vechi de peste 3 miliarde de ani. Intai de toate - si surprinzator unele activitati similare mintii sunt pretutindeni in el, probabil pe fiecare ramura si ramurica. Simtirea si reactia sunt peste tot. Nicio celula vie nu este totalmente rupta de cele ce se petrec in jurul ei. Desi nu cunoastem nimic despre primele stadii ale vietii, ceea ce acum se numeste "cognitie minima" pare sa existe pe toata - sau aproape toata - intinderea arborelui.
Asta cu siguranta este o surpriza. Perspectiva lui Aristotel pare mai aproape de cum ne-am fi asteptat sa se dovedeasca treaba. Aristotel credea ca toate formele de viata au un suflet ,"nutritiv", o motivatie de a te mentine viu, si doar animalele au un "suflet sensibil", capacitatea de a percepe si reactiona. Oamenii, in plus, au un suflet rational. Pare ca situatia poate sa fi decurs asa cu mare parte a vietatilor traind orbeste si simturile aparand prima oara la animale. Numai ca sufletul sensibil este la fel de raspandit si probabil la fel de timpuriu ca oricare."
In apreciata sa carte Celelalte minti, Peter Godfrey-Smith a explorat mintea caracatitei - cel mai apropiat lucru de o inteligenta nepamanteana aici, pe Pamant. In Metazoare, autorul isi extinde investigatia la animale in general, cercetand evolutia experientei subiective cu ajutorul unor specii foarte indepartate de om. Godfrey-Smith arata ca aparitia primelor forme de organism animal, acum mai bine de jumatate de miliard de ani, a fost o inovatie profunda, care a inscris viata pe un fagas nou. El cartografiaza felurile in care dezvoltarile evolutive ulterioare - ochi capabili sa urmareasca ceva, spre exemplu, si corpuri care se misca intr-un mediu pe care il si manipuleaza - au conturat vietile animalelor.
Urmarind traseele evolutive ale buretilor-de-sticla, coralilor moi, crevetilor-dungati, caracatitelor si pestilor, apoi trecand pe uscat in lumea insectelor, a pasarilor si a primatelor ca noi, Metazoare aduna laolalta aceste povesti in scopul de a construi o punte peste prapastia care separa materia si mintea si de a raspunde uneia dintre cele mai importante intrebari filosofice: care este originea constiintei?
Prin combinarea filosofiei si a biologiei cu intalniri cu diverse animale, Metazoare dezvaluie imposibilitatea separarii evolutiei mintii de evolutia animalelor insesi.
Ceea ce face din Metazoare o carte sclipitoare este modul fascinant in care Peter Godfrey-Smith, un om cu vaste cunostinte in scufundari si cu multa experienta de teren, exploreaza viata marina pentru a elucida modul in care functioneaza mintea animala. Autorul face acest lucru printr-o proza dramatica si pitoreasca, plina de anecdote si cercetari captivante, presarate cu ilustratii fermecatoare si informative ale diferitelor perioade, cum ar fi ordovicianul. - Aimee Nezhukumatathil, The New York Times Book Review
Peter Godfrey-Smith ofera o imagine bogata a existentei constiintei in regnul animal. Abordarea sa evolutiva este bogata in detalii biologice, cum ar fi compararea creierului uman cu reteaua neuronala distribuita a caracatitelor, aflata in creier si tentacule, totul completat cu informatii extraordinare despre viata animalelor pe care le intalneste in timp ce face scufundari. Pasiunea sa pentru subiectul filosofic pe care il abordeaza, dar si pentru organismele pe care le intalneste si despre care vorbeste razbate clar din aceasta lucrare fascinanta. - Publishers Weekly
Pentru Peter Godfrey-Smith, spectacolul vietii marine dezvaluie o drama stiintifica profunda, in care vietile unor creaturi destul de neumane elucideaza mistere profunde despre natura simtirii si despre ce inseamna a poseda o minte. In Metazoare, istoricul scufundator si filosoful stiintei abordeaza aceste intrebari cu o indrazneala elocventa, amintindu-ne ca "viata si mintea au inceput in apa". Electric. - Barbara Kiser, The Wall Street Journal
Traducere din limba engleza de Constantin Vlad.
Traducere din limba engleza de Constantin Vlad.
Fragment din cartea "Metazoare. Viata animala si nasterea mintii" de Peter Gofrey-Smith:
"Anul trecut, la finalul unei scufundari in golful care a fost scena multor evenimente din aceasta carte, inotam spre apa mica si m-a oprit vederea a doua petice de alge luptandu-se viguros, chiar in fata mea, de zburau smocuri din ele. La o inspectie mai atenta, mi-am dat seama ca erau mici crabi-de-corator care folosisera ca "haine" alge in locul obisnuitilor bureti. Pareau foarte iritati si niciunul nu era dispus sa cedeze. Au ramas apropiati si din cand in cand se atacau. Aceasta a fost o etalare de influenta la inceput surprinzatoare, dar in cele din urma inteligibila.
Care este schema generala a mintii in lume? Unde si cand e de gasit? Cat de mult din ea ne inconjoara? Am putea compara doua imagini radical diferite, cum ar fi desertul si jungla. Perspectiva desertica sustine ca mintea abia daca exista pe undeva. Lumea este pustie mintal pe aproape intreaga ei intindere, incluzand aici lumea vie. Perspectiva lui Descartes, creionata in primul capitol, este o astfel de pozitie, dar nu trebuie sa fii dualist ca sa ai una la fel; multi altii au prezentat tablouri la fel de dezolante. Poate ca oamenii si cateva alte mamifere au minte, dar daca parasim acest grup lasam si mintea in urma. Restul lumii este un desert mintal. Majoritatea vietatilor sunt cochilii fara de minte.
Abordarea opusa este o jungla in care mintea se gaseste peste tot sau aproape peste tot. Cea mai extrema versiune a acestei perspective este panpsihismul, in care pana si atomii au ceva similar sufletului. Aproape o jungla se intalneste in abordarea potrivit careia toate vietatile - plante, bacterii - au sentimente. Deci simtirea este aproape peste tot pe Pamant, cu exceptia zonelor complet lipsite de viata.
Adevarul e undeva la mijloc, nici in desert, nici in jungla. Forma lui poate fi explorata parcurgand din nou arborele genealogic al vietii, arborele produs de evolutie, acum vechi de peste 3 miliarde de ani. Intai de toate - si surprinzator unele activitati similare mintii sunt pretutindeni in el, probabil pe fiecare ramura si ramurica. Simtirea si reactia sunt peste tot. Nicio celula vie nu este totalmente rupta de cele ce se petrec in jurul ei. Desi nu cunoastem nimic despre primele stadii ale vietii, ceea ce acum se numeste "cognitie minima" pare sa existe pe toata - sau aproape toata - intinderea arborelui.
Asta cu siguranta este o surpriza. Perspectiva lui Aristotel pare mai aproape de cum ne-am fi asteptat sa se dovedeasca treaba. Aristotel credea ca toate formele de viata au un suflet ,"nutritiv", o motivatie de a te mentine viu, si doar animalele au un "suflet sensibil", capacitatea de a percepe si reactiona. Oamenii, in plus, au un suflet rational. Pare ca situatia poate sa fi decurs asa cu mare parte a vietatilor traind orbeste si simturile aparand prima oara la animale. Numai ca sufletul sensibil este la fel de raspandit si probabil la fel de timpuriu ca oricare."
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
-
PRP: 111.60 Lei
100.44 Lei
100.44 Lei111.60 Lei
-
Price
28.00 Lei
28.00 Lei