Reforma Educatiei din ultimii ani si-a pus amprenta asupra modului de predare la clasa punandu-se foarte mare accent pe adaugarea mijloacelor moderne si a metodelor activ-participative in predarea noilor continuturi.
    Invatamantul centrat pe competente si nu pe cunostinte a plasat accentul de la "a sti" la "a sti sa faci", de la a reproduce un volum cat mai mare de cunostinte la competenta de a aplica cunostintele dobandite in practica. Cadrele didactice sunt din ce in ce mai preocupate pentru gasirea unor metode active, noi de predare-invatare care sa-l stimuleze pe elev, sa-l implice in invatare, care sa-l ajute in achizitionarea cunostintelor.
    Metodele activ-participative sunt proceduri care pornesc de la ideea ca, prin felul sau de a fi, "invatarea este o activitate personala care nu poate fi cu nimic inlocuita, ca singur cel care invata poate fi considerat agent al propriei sale invatari". Predarea materiei trebuie privita ca o modalitate a stimularii si dezvoltarii capacitatilor intelectuale si a proceselor si operatiilor care stau la baza acestor capacitati. Asadar, in opozitie cu metodologia traditionala, pentru care elevul ramane mai mult un auditor sau un simplu spectator la clasa, gata sa recepteze pasiv ceea ce i se transmite ori i se demonstreaza, metodele activ-participative au tendinta sa faca din acesta un actor, un participant activ in procesul invatarii, pregatit sa-si insuseasca cunostintele pe calea activitatii proprii.
    Am pornit de la ideea determinarii rolului pe care-l au metodele activ-participative in procesul de predare-invatare al subiectului in gimnaziu. - Autoarea