“II.3. Specificul formarii limbajului matematic 

 

    Scopul predarii-invatarii matematicii in scoala primara nu se limiteaza numai la insusirea notiunilor specifice si la cunoasterea procedurilor de calcul. Se urmareste in egala masura stimularea capacitatii copilului de a explora notiuni si concepte necunoscute, de a experimenta, de a-si dezvolta posibilitatile de comunicare, se urmareste formarea unor atitudini si calitati personale in raport cu acest domeniu de studiu.

    Un obiectiv fundamental in studiul matematicii il constituie formarea si dezvoltarea capacitatii de a comunica utilizand limbajul matematic.

    Inca din clasa I, studiul matematicii urmareste sa ofere elevilor, la nivelul lor de intelegere, posibilitatea explicarii stiintifice a conceptului de numar natural si a operatiilor cu acestea. Daca intelegerea acestor notiuni se realizeaza la nivelul rigorii stiintifice a matematicii, atunci si limbajul in care se exprima aceste notiuni trebuie sa intruneasca rigoarea stiintifica.

    Limbajul matematic este caracterizat prin conciziune, claritate si exactitate. Orice termen (denumire) trebuie sa aiba acoperire in ceea ce priveste intelegerea continutului notional; altfel, asemenea termeni apar cu totul straini fata de limbajul activ al copilului si, fie ca-i pronunta incorect, fie ii pronunta corect dar le lipsesc din minte reprezentarile corespunzatoare, se realizeaza astfel o invatare formala.

    Limbajul matematic, fiind limbajul conceptelor abstracte si generale, se introduce la inceput cu unele dificultati. De aceea, trebuie asigurata mai intai intelegerea notiunii respective, sesizarea esentei, de multe ori intr-un limbaj cunoscut de copii, accesibil lor, facand deci unele concesii din partea limbajului matematic. Pe masura ce se asigura intelegerea notiunilor respective, trebuie prezentate si denumirea lor stiintifica. De exemplu, este indicat sa se foloseasca inca din clasa I terminologia de "plus" si "minus" (in loc de "si cu", "fara") pentru a denumi operatiile cu numere si semnul “egal” (in loc de “fac”), atunci cand copilul exprima raporturi de egalitati numerice.”