MICUL DICtIONAR E DE MOLDOVENISME a fost conceput ca instrument de lucru pentru elevii din clasele V-XII. O parte din textele aflate in programa pentru Testarea Nationala la Limba Romana, respectiv Bacalaureat, sunt mai greu de inteles, pentru ca scriitorii studiati, mai ales in scopul de a da culoare si originalitate textului, dar si din obisnuinta, au utilizat cuvinte si expresii care nu se regasesc decat in limbajul din anumite locuri si care nu este intotdeauna pe intelesul tuturor. O serie de imagini completeaza explicatiile cuvintelor pentru a spori atractivitatea continutului. Dictionarul de fata va usura lucrul elevilor care doresc sa obtina o nota cat mai buna la examene. in egala masura, dictionarul se adreseaza elevilor care doresc sa cunoasca si bogatia de sensuri pe care un cuvant poate sa o aiba.
Fragment din Micul dictionar de moldovenisme de Roxana Marian

" condac, condace, s. n. Cantare bisericeasca prin care se aduc laude unui sfant sau se arata insemnatatea unei sarbatori.
conet, s.n. 1. Sfarsit. Expr. A face (sau a pune) cuiva conetul = a pune cuiva capat zilelor, a-l omori. 2. Boroboata, sotie.
contas, contase, s. n. Haina barbateasca, de obicei imblanita (scurta pana la brau) pe care o poarta. prin Moldova si prin Bucovina, taranii. (var.: contos, contus, s.n.)
contasel, contasele, s.n. Scurteica, mantaluta imblanita.
cop, copuri, s.n. Oca. Masura de capacitate de aproape un litru.
coparseu, coparseie, s.n. Sicriu.
corchezi, corchezesc, vb. IV; Tranz. A schimonosi, a poci, a impestrita limba.
corciogar, s. m. v. Carciogar.
corlata, corlate/corlati sf. 1. Iesle. 2. ingraditura pentru vite.
corobeata, corobete, sf. Mar paduret.
coropcar, coropcari, s.m. Negustor ambulant de maruntisuri, care-si poarta marfa coropca. (ladita); Fig. Om care bate drumurile, fara treaba, usernic, haimana.
cortel, corteluri, s. n. Haina
cosoroaba, cosoroabe, sf. Fiecare dintre barnele asezate orizontal deasupra peretilor casei in lungul acoperisului, pen-tru a sustine capriorii; grinzi. ( var: costoroaba , s.f.)
costoroaba, sf. v. Cosoroaba.
coscogea, fam. adj. Invar. (Foarte) mare. Coscogeamite.
cosi, cosesc, vb. IV, Refl. (despre piele) A se basica, a se umfla in urma unei lovituri; Expr. (Tranz.) A cosi in bataie (pe cineva) = a bate zdravan (pe cineva). "