Deşi nu am trăit vremurile pe care le-a prins autorul şi deşi nu am copilărit într-o zonă rurală, cartea mi-a dezvăluit o lume pe care o cunoaştem in parte fie din amintirile celor din jurul meu, fie din alte creații artistice şi m-a bucurat, m-a amuzat, m-a întristat, chiar m-a înspăimântat. Am apreciat şi faptul că romanul conține și scurte pasaje de introspecție, de analiză, profunde în simplitatea lor, urmându-le unor capitole precum cel in care o babă îi aruncă în față oala de seara, plina, unui vecin prea glumet. De asemenea, mi-a dat de gândit viziunea despre moarte a naratorului şi, paradoxal, mi-a plăcut aceasta viziune. Poate pentru că este mai liniştitoare. Această carte m-a făcut să îmi păstrez convingerea cum că adevăratele întelesuri le regăsim în anumite zone (rural, natura) in anumite epoci ori momente de timp şi că omul modern, mai ales cel de la oraș, se luptă cu nişte angoase ce îl îndepărtează de acel Adevăr, de Sine și chiar de Lume ori întreţine nişte iluzii precum aceea a libertăţii, a vieţii bune, a evoluţiei. Recomand.