Ca sa-si ia zborul, copiii trebuie sa viseze
In toate cartile sale, Eric Carle reuseste intr-un mod remarcabil sa creeze povesti pornind de la felul cum vad copii lumea. Micul Nor nu e decat un copil pus pe joaca. Ce-ar fi sa zboare pe aici? Sau pe dincolo? Sau peste casele acelea? Ce-ar fi sa se transforme intr-un avion? Sau intr-un copac? Si cum fac oare norii cei mari sa ploua?

Ca si alte minunate carti-jucarie de Eric Carle, „Micul Nor” are curajul de-a propune un mesaj simplu, aparent fara nici o incarcatura „educativa” - copiii nu vor invata nimic concret, masurabil, asa cum cer parintilor unele teorii ale educatiei care aduc mai mult cu niste dogme severe. Ce-ar fi sa-i eliberam din cand in cand pe copii de activitati, proiecte, teme peste teme, cursuri, examene, meditatii, concursuri si sa-i lasam o vreme sa nu faca nimic altceva decat sa urmareasca norii de pe cer? Ca sa-si poata lua zborul, copiii trebuie sa viseze.

Micul Nor se facu o oaie.
Oile si norii arata cateodata la fel.
Micul Nor se facu avion.
Micul Nor vedea adesea avioane zburand printre nori.
Micul Nor se facu iepuras.
Ii placea sa se uite la iepuri cum zburda pe camp.

Arta lui Eric Carle este distincta si usor de recunoscut. Ca tehnica, Eric Carle foloseste colajul din hartie pictata cu diverse modele si texturi, pe care o decupeaza si apoi combina fragmentele pentru a forma acele imagini de neuitat, in culori stralucitoare, care-l fac unic. Secretul succesului lui Eric Carle provine din respectul si intelegerea sa intuitiva fata de copii, care-l simt ca pe cineva care le impartaseste cele mai profunde ganduri si emotii.

Traducere de Florin Bican