Am tradus in adolescenta Micul Print, fara alt motiv decat placerea proprie, scriind totul de mana, intr-un caiet de scoala care la un moment dat a disparut. Nu cred ca mai e vreo sansa sa-l gasesc pe undeva, prin vreun cotlon necercetat al casei copilariei mele... Acum n-am tradus cartea numai pentru mine. Sunt multe locuri in care traducerea acestei carti cere curaj de aviator. M-am straduit sa-l am.

Se spune ca o carte renaste la fiecare noua traducere. Micul Print merita sa se nasca macar odata cu fiecare noua generatie. - Ioana Parvulescu

Carte recomandata de Nicu Alifantis in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".     Fragment din volumul "Micul print" de Antoine de Saint-Exupery:

    “— Te rog, imblanzeste-ma! spuse ea.
    — Vreau s-o fac, raspunse micul print, dar n-am prea mult timp. Am prieteni de descoperit si multe lucruri de cunoscut.
    — Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata, de la negustori. Dar cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, imblanzeste-ma pe mine!
    — Cum se face? spuse micul print.
    — Trebuie sa fii foarte rabdator, raspunse vulpea. Te vei aseza mai intai un pic mai departe de mine, asa, in iarba. O sa te privesc cu coada ochiului, iar tu n-o sa scoti nicio vorba. Limbajul e o sursa de neintelegeri. Dar in fiecare zi te vei putea aseza un pic mai aproape.
    A doua zi, micul print se intoarse.
    — Ar fi fost mai bine sa revii la aceeasi ora, spuse vulpea. Daca vii, de pilda, la ora patru dupa-amiaza, de pe la trei o sa incep sa fiu bucuroasa. Cu cat timpul va avansa, cu atat ma voi simti mai bucuroasa. La ora patru o sa ma agit deja si o sa ma nelinistesc; voi descoperi pretul fericirii! Dar daca vii la o ora oarecare, n-o sa stiu niciodata la ce ora sa-mi impodobesc inima... E nevoie de rituri.
    — Ce-i aia rit? spuse micul print.
    — Si asta e ceva de mult uitat, spuse vulpea. Este ceea ce face ca o zi sa fie diferita de alte zile, o ora de alte ore. Exista, de pilda, un rit, la vanatorii mei. Joia danseaza cu fetele din sat. Asa ca joia e o zi minunata. Ma duc sa ma plimb pana la vie. Daca vanatorii ar dansa cand s-ar nimeri, zilele ar fi toate aidoma, eu iar n-as avea deloc vacanta.
    Astfel micul print imblanzi vulpea. Iar cand ora plecarii fu aproape:
    — Ah, spuse vulpea... O sa plang.
    — E vina ta, spuse micul print, nu-ti voiam defel raul, dar ai vrut sa te-mblanzesc...
    — Fireste, spuse vulpea.
    — Dar o sa plangi! spuse micul print.
    — Fireste, spuse vulpea.”