Micul print (editie ilustrata)

Ilustratii de Dan Ungureanu

"A fost odata ca niciodata un mic print care locuia pe o planeta abia cu un pic mai mare decat el si care avea nevoie de un prieten..." Pentru cei care inteleg viata, asta ar fi parut mult mai adevarat. Fiindca nu-mi place sa mi se citeasca superficial cartea. E atat de dureros pentru mine sa povestesc amintirile astea. Sunt sase ani deja de cand prietenul meu a plecat, impreuna cu oaia lui. Daca ma straduiesc sa-l descriu aici este ca sa nu-l uit. E trist sa-ti uiti un prieten. Nu toata lumea a avut un prieten. - Antoine de Saint-Exupery

 

Sa reimaginez Micul Print a fost una dintre cele mai mari si mai frumoase provocari de care am avut parte pana acum. Tocmai pentru ca autorul lui a facut-o desavarsit de bine. Printul meu este un copil cu o coroana de carton pe cap, care incearca sa inteleaga lumile inconjuratoare. Doar asta fac toti copiii, cu sinceritate, uimire si curiozitate. Sa fii print nu inseamna sa porti haine si bijuterii, sau sa stai pe un tron. Nobletea vine din interior si cred ca la micul print este vizibila. - Dan Ungureanu

- Imi plac tare mult apusurile de soare. Hai sa vedem un apus...
- Pai trebuie s-asteptam...
- Ce s-asteptam ?
- S-asteptam sa apuna soarele.
Ai parut foarte surprins mai intai, si apoi ai ras de tine insuti. Si mi-ai spus:
- Mereu ma cred la mine-acasa!
Intr-adevar. Cand e amiaza in Statele Unite, soarele, o stie toata lumea, apune in Franta. Ar fi de-ajuns sa poti merge in Franta intr-un minut ca sa asisti la apusul soarelui. Din pacate, Franta e prea departe. Dar pe mica ta planeta iti era de-ajuns sa-ti muti scaunul cu cativa pasi.
Si priveai asfintitul de cate ori aveai chef...
- Intr-o zi am vazut cum apune soarele de patruzeci si trei de ori!
Si ceva mai tarziu ai adaugat:

- Stii... cand esti asa de trist iti plac apusurile de soare...
- In ziua cu cele patruzeci si trei erai deci asa de trist?
Dar micul print nu raspunse."