In afara de prototipul real (exteriorul, caracterul si flerul mucalit ale lui Tartarin au fost copiate in intregime dupa simpaticul verisor al autorului), personajul creat de Daudet are si un prototip literar. Tartarin, scrie el, purta in sinea lui sufletul lui Don Quijote, aceleasi avanturi cavaleresti, acelasi ideal eroic, aceeasi ticneala pentru tot ce-i romantic si grandios.” Don Quijote e un maximalist, un principiu activ, mereu gata sa-si puna in aplicare planurile halucinante. Tartarin e principiul pasiv care trebuie „impins” sau proiectat in actul eroic, aventura dand chix intotdeauna in modul cel mai putin sublim cu putinta.