Pentru Mira, vacanta cu matusa Lisbeth se anunta a fi cea mai plictisitoare din viata ei. O cunoaste insa pe pe Miranda, o vrajitoare, care-i da viata peste cap. Cand intalneste si un dragon adevarat este prinsa cu totul in lupta dintre magia alba si cea neagra. Oare va putea ea, cu ajutorul Mirandei, sa impiedice sa fie dezvaluit secretul Dragonului Alb? O aventura fantastica si o prietenie neobisnuita!
    Fragment din romanul "Mira si Dragonul alb" de Margit Ruile:

    „Mira simtea crescand in ea o curiozitate care ii dadea furnicaturi. O pisca pana in varful degetelor. Dragonul ofta.
    - Dupa cum vezi, alaturi de mine, in carte, este desenat un al doilea dragon.
    - Dragonul negru, vreti sa spuneti? intreba Mira incordata.
    Dragonul incuviinta.
    - Eu pot fi trezit numai prin invocatia unui magician alb. Iar dragonul negru, numai prin invocatia unui magician negru. Asa este hotarat. Acum mi-am dat seama ca s-a pierdut invocatia cu care este trezit dragonul negru. Singura fiinta care o mai stie, sunt eu. Dar eu nu-l pot invoca. Si am nevoie de cineva cu care sa imi impart stiinta.
    Dragonul o privi lung pe Mira.
    - Dar de ce, zise Mira si se scarpina in cap, dar de ce nu luati pur si simplu un creion ca sa scrieti formula invocarii?
    Dragonul isi roti ochii.
    - Nu intelegi. Eu sunt un spirit. De fapt nu exist. Tot ce pot lasa in urma sunt ganduri si putin fum. Eu insumi nu sunt nimic altceva decat un gand. In afara de asta, formulele magice sunt redate numai prin povestiri. Ar fi mult prea periculos sa fie notate. Ar putea ajunge pe maini gresite.
    O privi scurt pe Mira.
    - Ca aceasta carte, de exemplu!
    - De aceea sunt in cartea aceasta doar desene si nici un cuvant, chibzui Mira.
    - Fiecare desen ascunde un secret puternic, dar numai noi, dragonii, putem dezvalui aceste secrete. Dupa cum vad, nu esti deloc proasta.
    - Multumesc, zise Mira strambandu-se.
    Dragonul zambi vag, apoi redeveni serios.
    - Ar fi ingrozitor daca n-ar mai putea fi trezit.
    Mira il privi pe dragon in ochi. Erau verde-inchis cu stropituri brune scanteietoare si tristetea palpaia in ei. Si, uitandu-se in acesti ochi, a fost randul Mirei sa simta deodata tot ce simtea dragonul. Era durere si dor si dinlauntrul lor iesi brusc o melodie blanda. Misterioasa si minunata.”