Impotriva «visului diurn» al libertatii, cum il numeste atat de frumos Andrei Cornea – visele diurne sunt cele visate cu ochii deschisi de o mana de oameni –, cartea Miracolul propune o meditatie rece si dura pe tema libertatii: oamenii s-au nascut mai degraba in lanturi si nimic nu dovedeste ca cei mai multi ar dori sa scape de ele; nu rezulta de nicaieri ca pe corabia istoriei s-ar fi imbarcat o specie care navigheaza neabatut catre tarmul libertatii; nimic nu ne garanteaza ca, dupa un episod al «eliberarii», nu urmeaza unul al caderii intr-o forma mai dura, mai cinica sau mai subtila a sclaviei.

Libertatea lui Andrei Cornea: greu de dobandit, usor de pierdut; dorita de putini, resimtita ca povara de catre cei multi. Izgonita de autor dintre datele primare ale naturii umane, libertatea, asa cum intra pe scena lumii – rar si pentru putina vreme –, reprezinta «ceva» greu de explicat si, ca atare, un miracol. Ea nu poate fi nicicum dedusa din magma de conformism, slugarnicie, conformism si ticalosie care constituie normalitatea naturii umane. O privire lucida asupra libertatii se cuvine s-o aseze sub semnul exceptionalismului.

O carte scrisa in traditia ganditorilor lucizi ai modernitatii, dispusi oricand sa sacrifice sentimentalismul ieftin de dragul adevarului. Nu misterul raului se cere chestionat si dezlegat pe lume, ci misterul binelui. - Gabriel Liiceanu