La malul Marii Nordului, pe nesfarsita-i plaja, un barbat si o femeie calcau desculti nisipul fierbinte, printre scoicile lasate de reflux. Ea era tanara si vorbareata, el, mai in varsta, tacut, fermecat de vioiciunea sa. Femeia ii insira nimicuri, insa barbatul o asculta vrajit, sorbindu-i devotat cuvintele, surazand si cuprinzandu-i cu blandete degetele intre ale sale. Pareau singuri, doar ei doi si tarmul, stapani ai unui univers fugaci, infiripat din reverii si din dorinte implinite, un Paradis terestru, afundat in amintiri absconse si-n uitare, sculptat deavantul unui barbat de a renaste langa o femeie. Priviti din departare, imaginau ravnita fericire pe care fiintele umane o cauta necontenit de-a lungul vietii. Doua suflete odata izgonite din cula Edenului, voit pierdute in babilonia siderala, despartite de pustiuri, regasite apoi, la porunca destinului, pe un petic de uscat marginit de apa in mirificul De Panne.