O reinterpretare a marilor mituri scandinave, scrisa de unul dintre cei mai indragiti autori de fantasy

 

Miturile si zeii din panteonul nordic prind viata datorita prozei inventive a lui Gaiman: Odin, mai-marele zeilor, intelept si cutezator, Thor, fiul lui Odin, cel incredibil de puternic, dar nu cel mai intelept dintre zei, si Loki, un farsor si un manipulator neintrecut, frate de cruce cu Odin. Urmarind indeaproape ispravile zeilor, piticilor si uriasilor, Gaiman modeleaza aceste povesti stravechi sub forma unor episoade de roman care incep cu geneza celor noua taramuri legendare si au ca punct culminant Ragnarokul, sfarsitul zeilor si renasterea unui nou timp si a unor noi oameni.

 

Repovestind aceste mituri, am incer­cat sa ma vad pe mine in trecut, in tinuturile unde aceste povesti au fost spuse pentru intaia oara, in fata unor oameni care voiau sa stie ce-a mai facut Thor, ce este un curcubeu, cum sa-si traiasca viata si de unde vine poezia de proasta calitate. - Neil Gaiman

Fragment din volumul "Mitologie nordica" de Neil Gaiman:
 

"Sotia lui Thor era frumoasa Sif. Ea facea parte din tribul Aesir. Thor o iubea pentru naturaletea, pentru ochii ei albastri, pentru pielea ei deschisa la culoare, pentru buzele ei rosii si pentru zambetul ei si-i placea parul ei lung, foarte lung, de culoarea unui camp de orz la sfarsitul verii.

Thor s-a trezit si a privit-o pe Sif dormind. S-a scarpinat in barba. Apoi a batut-o usurel cu mana lui uriasa.

- Ce s-a intamplat cu tine? a intrebat-o el.

Ea a deschis ochii de culoarea cerului de vara.

- Ce vrei sa spui? a intrebat ea si apoi si-a miscat capul cu un aer uimit. si-a dus degetele la scalpul roz si golas si l-a pipait. S-a uitat ingrozita la Thor.

- Parul meu, atat a spus.

Thor a dat din cap.

- A disparut, a spus el. Te-a lasat cheala.

- Cine? a intrebat Sif.

Thor n-a spus nimic. Si-a pus centura puterii, Megingjord, care-i dubla puterea enorma.

- Loki, a spus. Loki a facut-o.

- De ce spui asta? a intrebat Sif, frecandu-si innebunita capul chel, de parca asta i-ar fi adus parul inapoi.

- Pentru ca, a raspuns Thor, de fiecare data cand ceva rau se intampla, primul lucru la care ma gandesc este ca e vina lui Loki. Asa economisesc timp.

Cand Thor a gasit usa lui Loki incuiata, a trecut prin ea facand-o arsice. L-a luat pe Loki pe sus si a zis doar atat:

- De ce?

- Ce de ce?

Loki avea pe chip o expresie nevinovata.

- Parul lui Sif. Parul auriu al sotiei mele. Era atat de frumos. De ce l-ai taiat?

Loki a facut fete-fete: viclenie si ipocrizie, cruzime si confuzie. Thor l-a scuturat cu putere pe Loki. Loki si-a coborat privirea, straduindu-se sa para rusinat.

- A fost distractiv. Eram beat.

Thor s-a incruntat.

- Parul era mandria lui Sif. Oamenii vor crede ca a fost rasa in cap drept pedeapsa. Ca a facut ceva ce nu trebuia, ca a facut-o cu cineva cu care n-ar fi trebuit sa se incurce.

- Ma rog, da. Asta e, a spus Loki. Probabil chiar vor crede asta. Si, din pacate, fiindca i-am taiat parul de la radacina, va ramane cheala toata viata...

- Nu, nici vorba.

Thor a ridicat ochii spre Loki, pe care acum il tinea mult deasupra capului, cu chipul intunecat de furie.

- Ba ma tem ca da. Din fericire exista palarii si esarfe...

- Nu va ramane cheala toata viata, a zis Thor. Pentru ca Loki, fiu al lui Laufey, daca nu-i pui parul la loc chiar acum, o sa-ti rup toate oasele. Pana la ultimul. Si, daca parul nu-i creste cum trebuie, ma voi intoarce si-ti voi rupe iar toate oasele. Si iar. Daca fac asta zilnic, o sa devin chiar priceput, a zis el parand sa se inveseleasca.

- Nu! a spus Loki. Nu-i pot pune parul la loc. Nu merge asa.

- Astazi, a zis Thor cazut pe ganduri, probabil imi va lua o ora sa-ti rup toate oasele.”