Cand Vestavik este gasita moarta in biroul sau, injunghiata in spate cu un banal cutit de bucatarie, iar Olav e de negasit, cazul ajunge in mainile rebelei politiste Hanne Wilhelmsen, recent promovata in functia de inspector-sef in cadrul Politiei din Oslo.

    Este Olav un criminal sau doar o victima? Si, pentru a rezolva acest caz, va putea Hanne sa invete sa aiba incredere in ceilalti, nu doar in propriile instincte?

    Fost ministru al justitiei, avocat, jurnalist de televiziune si reporter, Anne Holt este autoarea unor serii de romane politiste ce au cunoscut un succes imens in tarile scandinave, fiind ulterior traduse in peste 25 de limbi.

 

    “Usa de la intrare era inchisa, exact cum spusese Maren Kalsvik. Prin mica deschizatura se observa ca lantul de siguranta nu a fost pus, tot in conformitate cu spusele lui Maren. Hanne Wilhelmsen isi vari mana in buzunar, scotoci dupa un servetel de hartie si incerca sa traga de clanta de la usa fara sa lase prea multe urme. Erik Henriksen o privi uimit.

    - Doar o masura de precautie, il lamuri ea.

    Aveau o usa incuiata si un adult care fusese dat disparut cu nici trei ore in urma. Nu exista nicio justificare legala pentru intrare fortata. Daca prietenul ei de nadejde, Hakon Sand, care era si procuror, nu ar fi fost atat de absurd de modern incat sa isi ia un an intreg concediu de paternitate, ar fi putut sa primeasca mandat. Acum nu stia care dintre procurori era de serviciu si depindea de un avocat ca sa poata intra in apartament. 

    Si trebuia negresit sa intre. Informatiile pe care i le spusese Maren Kalsvik printre lacrimi si suspine fusesera alarmante. Cu toate astea, ar fi fost in zadar sa-i explice la telefon unui jurist ca suspectul se afla la locul faptei cand Agnes a murit. Pe de alta parte, ar fi putut fi o chestiune de viata si de moarte.

    Ea il ruga pe Erik sa ramana acolo si sa nu atinga nimic. Ea se intoarse la masina si reusi sa dea de avocat la telefonul mobil. Avocatul era un vulpoi batran si suspicios. El isi nota punctele, ii dadu acordul si o transfera la Departamentul de criminalistica. De acolo i se promise ajutor intr-o jumatate de ora.

    Trecura trei sferturi de ora pana cand echipa si-a facut aparitia, dar a meritat asteptarea. Erau doi barbati tacuti care stiau ce aveau de facut si, fara nicio introducere, se infiintara in fata usii cu un berbece solid facut dintr-o placa grea, in forma de patrat, lipita de un tub lung prevazut cu patru perechi de manere."