„Brusc, am sarit in picioare. Ionescu era singur in camera mea. Scapand din capcana, "mascatul" stia acum unde sa-si caute victima. Din cativa pasi, am ajuns pe culoar. Usile dormeau cuminti sub veghea bocancilor. sase ciocanituri despartite doua cate doua – acesta era semnalul convenit – si, dupa oarecari ezitari, Ionescu imi deschise. Cu un suspin de usurare, m-am rezemat de perete. Simteam ca dintr-un moment intr-altul capul o sa-mi plesneasca. Il parasii din nou. Ionescu se grabi sa se asigure, intorcand de doua ori cheia in broasca.”