Fragment din cartea "Moasa de la Auschwitz" de Anna Stuart:

"In timp ce traversau orasul, trecura prin piata Baluty, iar Ester observa multimea stransa in spatiul imens. In fata fusese ridicata o platforma si il zari pe Chaim Rumkowski urcand pe ea, pregatit sa ia cuvantul. Cativa oameni incepura. sa faca glume pe seama lui, altii il ovationara, dar majoritatea ramase fara reactie, asteptand amortita sa auda noul anunt. Ester il urmari cu atentie pe decanul de varsta al evreilor, incercand sa desluseasca ce fel de om era. La suprafata, Rumkowski parea un batranel dragut, insa era greu sa nu-i remarci hainele imaculate si obrajii suficient de umflati pentru a concluziona ca nu avea parte de aceleasi privatiuni precum ceilalti.
Rumkowski se ocupase sa deschida tot mai multe ateliere, repetand neincetat ca munca inseamna viata. Parea sa aiba dreptate, caci nou-sositii, mai lenesi, fusesera alungati din ghetourile lor mai putin eficiente, pe cand cel din Litzmannstadt rezistase. In ciuda conditiilor grele, Ester era recunoscatoare ca Filip se bucura sa lucreze in continuare cu acul. Adevarat, il folosea pentru a croi uniforme ale Wehrmachtului calduroase si frumoase, in timp ce hainele lor se uzau pe zi ce trece, insa era un croitor priceput si fusese promovat, impreuna cu bunul sau prieten, Tomaz, la rangul de "lucrator special", ceea ce ii conferea dreptul la cel mai vital dintre privilegii - supa in plus la pranz. Ceea ce insemna ca Filip putea renunta la cina in favoarea mamelor lor, care, casnice fiind, nu beneficiau decat de ratiile oficiale, cu care abia daca puteai hrani un soarece.