Deodata Naum vazu o usa pe care scria mare cu rosu: „Costache Matache, cabinet de recoltare”. Naum batu in usa si dupa ce se auzi din interior „Intra”, patrunse in interior. Camera arata ca un cabinet medical, cu un pat metalic inalt pe care se afla o musama neagra, si mai erau dulapuri cu usi de sticla, o masa, doua scaune, si un individ maruntel chel si cu mustati albe foarte mari care tocmai infipsese un ditamai acul de seringa in bratul unei femei plinute.

– Stai jos, Naum! zise maruntelul fara sa-l priveasca. Omul avea in piept un ecuson pe care scria: „Dr. Matache”. Seringa se umplu de sange si femeia, care avea uniforma femeilor de serviciu, se facu livida la fata. Doctorul scoase acul din bratul femeii si-i spuse ca poate sa plece, dar ea se lasa moale ca un sac la picioarele maruntelului. Naum sari s-o ajute, dar doctorul il respinse cu un gest ferm. El ridica femeia in picioare si-o impinse pana la usa.

– Asaza-te pe pat! zise apoi doctorul. Il examina o clipa, dupa care alese o seringa de calibru mare. Naum nici nu mai vazuse o asemenea seringa.