Eseurile si studiile cuprinse in acest volum, privite in totalitatea lor, circumscriu destul de precis sfera intereselor si preocu­parilor mele in domeniul istoriei filosofiei. Ele merg de la inceputurile presocratice ale gandirii grecesti, si, desigur, si europene, pana la filo­sofia mai apropiata de zilele noastre. Este vorba, asadar, de o supra­fata intinsa cu o concentrare asupra unor teme pe care le‑am socotit de o importanta deosebita: Platon si Aristotel, intalnirea plina de efecte istorice, mai ales prin neoplatonism, dintre politeismul pagan grec si monoteismul crestin, nasterea gandirii moderne (Descartes si Leibniz), Iluminismul si Kant, idealismul german (Schelling, Hegel, Goethe, romanticii), Nietzsche, Heidegger.

Toate aceste contributii contu­reaza, cred, o conceptie unitara despre natura si caracteristicile procesului de evolutie a filosofiei europene. Apartinand aceluiasi autor, elaborate in general pe baza aceleiasi bibliografii, cam pe aceeasi tematica sau inrudita, era inevitabil sa nu se produca unele repetitii, cu aspect redundant, pentru care solicit ingaduinta si intelegerea eventualilor mei cititori. Intr-un fel nu am respectat intru totul inteleptul sfat al batranului Goethe, ca secretul maestrului se afla in limitare, dar se pare ca nu am vrut sa fiu chiar un maestru, mi-a fost imposibil sa ma limitez doar la un singur ganditor sau o singura epoca, asa cum pretind exigentele cele mai inalte ale cercetarii de azi. Totusi, imi asum acest risc. (Vasile Musca)