Momente si schite (Carte pentru toti. Vol. 2)
Momente si schite (Carte pentru toti. Vol. 2)
“Caragiale este unul dintre acei scriitori meniti sa starneasca neistovite comentarii, dupa unghiurile neasteptate de perspectiva pe care si le vor insusi generatiile succesive. Aceasta este soarta glorioasa a scriitorului „cu mesaj", fie chiar cu un „mesaj" indirect, cum a fost marele ironist, care n-a daruit societatii romanesti nimic altceva decat o oglinda perfida pentru chipurile ei nefardate. Posteritatea, fata de un asemenea scriitor, e o continua replica, cu jocul de oglinzi intors asupra-i, ca un omagiu de reciprocitate.” (Serban Cioculescu)
Fragment din schita “Bubico”:
“Bubico (impacient): Ham! Ham!
„Ah! suspin eu in adanc; lua-te-ar hengherul, Bubico!"
Dar cocoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe sa lapaie, si lapaie, si lapaie, pana cand un pasajer se arata la usa compartimentului nostru, uitandu-se-nauntru. Bubico se opreste din lapait si se porneste sa latre ca o fiara, cu ochii holbati si muscand sec si clantanind din dinti, si tusind, si...
„Vedea-te-as la Babes, jigaraie indracita!" gandesc eu, si prin mintea mea incep sa treaca fel de fel de idei, care care mai cruda si mai infama.
Pasajerul s-a retras de la geam. Bubico s-a potolit. Cocoana toarna iar lapte-n pahar si bea si dumneaei. Eu simt cum ma navalesc, din ce in ce mai irezistibile, ideile negre
- A propos, zic eu, madam, vorbeati adineaori de Bismark... al...
- Al ofiterului Papadopolinii...
- Ei! ce e Bismark?
- Un dulau de curte... Era sa mi-l omoare pe Bubico... Papadopolina are o catelusa, Zambilica, foarte frumusica! sade alaturi de mine; suntem prietene; si dumnealui (arata pe Bitbico:), curte teribila! (catre Bubico:) Craiule!... (catre mine:) Mizerabila de servitoare, o dobitoacal i-am spus, cand l-a dus afara de dimineata — ca nu stii ce curat e! — zic: „Baga de seama sa nu scape, sa se duca iar la Papadopolina, ca-l rupe Bismark... dulaul ofiterului, care sade cu chirie la ea (tuseste cu mult inteles). Eu nu stiu ce faceam pan casa, cand auz afara chelalaituri si tipete... Strig: „Bubico! Bubico! unde e baiatul?!" Alerg... Mi-l aducea dobitoaca pe brate; d-abia-l scosesera ea si Papadopolina, si soldatul ofiterului din gura dulaului. Ce sa-l vezi?... tavalit, lesinat si moale ca o carpa. Zic: „Vai de mine! Moare baiatul!" Stropeste-l cu apa! Da-i cu odicolon la nas!... Ce-am patimit, numai eu stiu... Doua saptamani a zacut... Am adus si doftor. Da-n sfarsit, slava Domnului! a scapat...”
21.04Lei
21.04Lei
Primești 21 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
“Caragiale este unul dintre acei scriitori meniti sa starneasca neistovite comentarii, dupa unghiurile neasteptate de perspectiva pe care si le vor insusi generatiile succesive. Aceasta este soarta glorioasa a scriitorului „cu mesaj", fie chiar cu un „mesaj" indirect, cum a fost marele ironist, care n-a daruit societatii romanesti nimic altceva decat o oglinda perfida pentru chipurile ei nefardate. Posteritatea, fata de un asemenea scriitor, e o continua replica, cu jocul de oglinzi intors asupra-i, ca un omagiu de reciprocitate.” (Serban Cioculescu)
Fragment din schita “Bubico”:
“Bubico (impacient): Ham! Ham!
„Ah! suspin eu in adanc; lua-te-ar hengherul, Bubico!"
Dar cocoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe sa lapaie, si lapaie, si lapaie, pana cand un pasajer se arata la usa compartimentului nostru, uitandu-se-nauntru. Bubico se opreste din lapait si se porneste sa latre ca o fiara, cu ochii holbati si muscand sec si clantanind din dinti, si tusind, si...
„Vedea-te-as la Babes, jigaraie indracita!" gandesc eu, si prin mintea mea incep sa treaca fel de fel de idei, care care mai cruda si mai infama.
Pasajerul s-a retras de la geam. Bubico s-a potolit. Cocoana toarna iar lapte-n pahar si bea si dumneaei. Eu simt cum ma navalesc, din ce in ce mai irezistibile, ideile negre
- A propos, zic eu, madam, vorbeati adineaori de Bismark... al...
- Al ofiterului Papadopolinii...
- Ei! ce e Bismark?
- Un dulau de curte... Era sa mi-l omoare pe Bubico... Papadopolina are o catelusa, Zambilica, foarte frumusica! sade alaturi de mine; suntem prietene; si dumnealui (arata pe Bitbico:), curte teribila! (catre Bubico:) Craiule!... (catre mine:) Mizerabila de servitoare, o dobitoacal i-am spus, cand l-a dus afara de dimineata — ca nu stii ce curat e! — zic: „Baga de seama sa nu scape, sa se duca iar la Papadopolina, ca-l rupe Bismark... dulaul ofiterului, care sade cu chirie la ea (tuseste cu mult inteles). Eu nu stiu ce faceam pan casa, cand auz afara chelalaituri si tipete... Strig: „Bubico! Bubico! unde e baiatul?!" Alerg... Mi-l aducea dobitoaca pe brate; d-abia-l scosesera ea si Papadopolina, si soldatul ofiterului din gura dulaului. Ce sa-l vezi?... tavalit, lesinat si moale ca o carpa. Zic: „Vai de mine! Moare baiatul!" Stropeste-l cu apa! Da-i cu odicolon la nas!... Ce-am patimit, numai eu stiu... Doua saptamani a zacut... Am adus si doftor. Da-n sfarsit, slava Domnului! a scapat...”
Detaliile produsului
