Desene de Helmut Sturmer si Roxana Popescu
 
In Monologurile neimplinirii, marturia subiectiva se  intilneste cu reflectiile despre teatru. Dupa o privire retrospectiva  deloc comoda, George Banu isi reconstituie parcursul profesional cu  toate tentatiile si esecurile lui, asumindu-si „neimplinirile” ca actor,  scriitor si profesor. Fara frustrari si resentimente, autorul reface  drumul spre acceptarea de sine si ajunge la o paradoxala forma de  realizare prin „reciclarea” esecurilor si dialogul dintre toate aceste  domenii si experiente profesionale. Confirmindu-i inca o data vocatia de  eseist, acest volum cu caracter autobiografic releva ca teatrul e „un  dublu al vietii”, locul unde neimplinirile solitare se transforma intr-o  implinire comuna.
 
„Teatrul produce o neintrerupta sfisiere, cel putin pentru mine,  fiindca ma regasesc in spusele lui Hamlet, cel ce ba il slaveste vazind  in el «oglinda concentrata a lumii», ba il batjocoreste reducindu-l la  «o impuscatura cu gloante oarbe». Intre increderea nestramutata in  puterile teatrului si excesul de neincredere produs de «trucurile» lui,  ce sa alegi? Care e solutia? Iti trebuie o viata intreaga ca sa-ti  determini o conduita proprie fata de aceasta arta plamadita din carne si  din cuvinte: admirabila, dar insolubila contradictie! Iubire si  neiubire… Tema de reflectie ce m-a insotit o viata, plasata sub semnul  deceptiei originare, aceea de a nu putea deveni actor. Si mai tirziu li  se vor adauga neputinta de a deveni scriitor si impotrivirea de a sfirsi  ca profesor... Un esec, ce poate el produce? O neimplinire unde poate  conduce? O frustrare sau o depasire? O dezamagire sau o convertire?  Experienta infringerii, uneori, se poate converti intr-o… implinire  «partiala».” (George Banu)
 
George Banu e autorul a numeroase carti de teatru consacrate scenei  moderne si maestrilor sai, Brook, Chereau, Mnouchkine, sau relatiei  teatrului cu pictura. Teoretician si eseist, el are un rol de referinta  in teatrul european.