Monstrii sunt peste tot si din toate timpurile: ei bantuie codexurile aztece si cinematografia americana, Antichitatea greaca si romanele de secol XIX, Biblia si mitologia indiana, povestile pentru copii. Exces, abatere sau aberatie, monstrul este privit in Evul Mediu drept opera lui Satan, inainte sa devina, in Renastere, o provocare pentru gandire, care incearca sa-i explice existenta. Totusi abia o data cu secolul Luminilor si progresele din embriologie se naste teratologia, studiul malformatiilor la fiintele vii. Desi sunt acum mai bine intelesi, monstrii „reali” devin fenomene de circ, intre voyeurism si compasiune, in timp ce psihanaliza, continuata de imaginile suprarealistilor, incearca sa explice monstrii imaginari. Stephane Audeguy ne conduce spre limitele monstruosului, din preistorie pana in lumea moderna, care a instaurat noi raporturi intre monstri si societate, prin figurile terifiante ale psihopatilor, criminalilor in masa, mutantilor... Reali sau imaginari, animale fantastice sau fiinte vii diforme, monstrii sunt sursa pentru nenumarate povestiri.