O poveste plina de magie, monstri si un Mos Craciun foarte ingrijorat!

 

Este anul 1893 si la Londra doisprezece copii au disparut fara urma, iar inspectorii Scotland Yard sunt depasiti de situatie. Cand afla vestea, Mos Craciun decide sa dezlege misterul cu ajutorul talentelor sale de detectiv amator si al celor trei tovarasi de nadejde ai sai: Emma, Albert si domnul Gladstone. Impreuna ajung la magazinul fermecat unde vor avea de infruntat numeroase primejdii.

 

Va reusi oare Mos Craciun sa-i salveze pe copii si sa o invinga pe vrajitoarea cea rea?

 

    „— Deschideti! a bubuit el, batand zgomotos in usa cu varful bastonului. Deschideti. Am venit dupa nepotul meu!

    Dar usa a ramas inchisa si, din adancurile cumplitei cladiri, s-a auzit un ras batjocoritor.

    — Sa nu spuneti ca nu v-am avertizat! a rostit Mosul si, leganandu-si bastonul, a dat ferestrei o lovitura strasnica. Dar nu s-a auzit nici un sunet de sfaramare, nici de prabusire, nici un tiuit. Aplecandu-se, a cercetat geamul.

    — Hmmm. Nici macar o zgarietura. Sigur e fermecat. Naivul de mine, trebuia sa ghicesc.

    S-a intors la bine intentionatul sau ajutor.

    — Signor Bortelli...

    Uriasul italian care statea la distanta, in caz ca serpii ar reaparut, a ridicat mana.

    — Va rog, l-a intrerupt el. Emmanuel. Trebuie sa-mi spuneti Emmanuel!

    — Bineinteles. Emmanuel, a dat din cap Mosul. Deja te-ai comportat mult peste asteptari, ca sa zic asa. Dar ma tem ca mai este inca o favoare pe care trebuie sa ti-o cer. Vei astepta aici cu Emma si cu domnul Gladstone si vei lua in primire oricare... bambinos ce vor iesi din locul asta?

    — Bambinos? a repetat signor Bortelli. Altii de Alberto? Credeti ca vrajetoarele au luat si altii?

    — Cred ca da, a raspuns Mosul. Alti doisprezece, ca fiu precis.

    — Atunci eu, Bortelli, voi astepta, a promis Emman punandu-si mana pe inima.

    — Dar eu nu! a insistat Emma. Vin cu tine.

    Mosul a clatinat din cap.

    — O, nu, nu vii! Deja am pierdut un „nepot". Nu intentionez sa pierd inca unul.

    — Daca nu ma iei cu tine, o sa-mi gasesc singura calea inauntru, a ripostat ea. Bertie e fratele meu si am de gand sa tot ce pot pentru a-l salva.

    Mosul a dat din cap si a oftat. Stia ca nu avea sens sa o mai contrazica pe fata asta incapatanata.

    — Foarte bine, a spus el fara tragere de inima. Poti sa vii cu mine cu doua conditii: sa stai aproape de mine si, daca eu iti spun sa fugi... fugi. De acord?

    — De acord, a acceptat Emma, sarind peste lespedea-capcana si aterizand langa „bunicul" ei.

    — Da' cum intrati? a intrebat flasnetarul. Usa e inchisa si fereastra e — cum se spune — nespargiabila.

    Mosul s-a batut usor pe nas si a facut cu ochiul.

    — Am metodele mele, a zimbit el. Si, luand-o de mana pe amandoi au disparut.

    Inauntru, Magazinul Fermecat era mai sumbru ca niciodata. Era ceva apasator si o liniste in acel loc ca si cum se pregatea o furtuna cu fulgere. Apoi, un lucru extraordinar s-a intamplat. Aerul din interior, din imediata vecinatate a usii, a inceput sa tremure, curgand in exterior dintr-un singur punct, ca apa dintr-un lac in care tocmai fusese aruncata o piatra. Si apoi au aparut Mosul si Emma. Intr-un moment nu erau, in urmatorul erau.”