Scrisorile cu dorintele de Craciun trimise de copiii din toata lumea ajung in Satul Craciunului, iar Mosul le citeste atent, ajutat de spiridusi. Dar una dintre scrisori il pune in incurcatura: hartia pare foarte veche, iar continutul e un desen indescifrabil, semnat "Pustiulica".

Pentru mesterul spiridus tamplar, desenul e clar: e vorba de un avion de lemn. Pentru spiridusul tipograf e vorba de o carte ilustrata. Da’ de unde, copilul vrea un pulover tricotat, spune spiridusa tesatoare. Ba o jucarie de plus, oricine poate sa-si dea seama, spune spiridusa papusar. Ce-o sa faca Mosul?

Si tocmai acum in Satul Craciunului se intampla niste lucruri ciudate: cineva inlocuieste zaharul cu piper in bucatarie, figurinele din turta dulce sunt distruse peste noapte, calculatorul folosit de spiridusa informatician e atacat de un virus, ba chiar si minunata aurora boreala dispare de pe cer. Ce legatura poate sa fie intre toate acestea si scrisoarea lui "Pustiulica"? Misterul trebuie neaparat rezolvat, pentru ca niciun copil nu poate ramane fara cadou de Craciun.

 

Pana aici, povestea pare ca ne poarta pe o carare batatorita de multe alte povesti care au ca subiect Craciunul. Avem un mister de rezolvat, ceea ce e intotdeauna pe placul copiilor, avem aventuri, magie, urmariri cu sania prin zapada si o multime de intamplari amuzante. Dar o poveste pe o tema atat de generoasa trebuie sa-si ia la un moment dat zborul si sa se ridice deasupra locului comun ca sa devina o poveste buna. Iar Mauri Kunnas exact asta face prin deznodamantul surprinzator si emotionant, dovedind ca este nu numai un ilustrator extraordinar, ci si un scriitor cu intuitie si rafinament narativ.

 

Scrisoarea care s-a pierdut cu zeci de ani in urma si pe care Mosul o gaseste abia acum e de la un copil, desigur, si contine dorintele lui de Craciun. Chiar daca "Pustiulica" e acum adult, Mosul nu poate lasa acele dorinte neindeplinite. Dar ce voia copilul in scrisoare? O gramada de jucarii, gadgeturi electronice, dulciuri peste dulciuri sau cine stie ce haine la moda, am zice in graba. Insa nu este deloc asa. Copilul din urma cu cateva decenii nu voia nimic altceva decat sa fie si el spiridus. De ce? Ca sa-l ajute pe Mos Craciun.

 

Ce sarbatorim, de fapt, de Craciun? Nasterea unui copil care va salva lumea. Unii cred cu tarie acest lucru, pentru altii e o legenda oarecare. Cartea de fata e doar o poveste pentru copii si nu-si propune sa impuna vreun adevar. Indiferent de ce credinte avem fiecare, bunatatea, generozitatea si dorinta de a-i ajuta pe ceilalti sunt cu adevarat importante, iar acesta e adevaratul mesaj al Craciunului pe care ne e din ce in ce mai greu sa ni-l amintim, luati pe sus de valul consumismului care ne inunda in aceasta perioada. 

 

Ii indeplineste Mosul dorinta micului Pustiulica, acum adult, saman, vrajitor si mare vraci al Nordului, de a deveni spiridus? Desigur. Copilul din noi nu dispare niciodata, Mos Craciun stie bine asta.

 

Cartea are si un aspect practic: se deschide cu un plan al satului unde locuiesc Mosul si spiridusii, plan care se poate dovedi foarte util in cazul in care cineva - stiti dumneavoastra cine - incepe sa puna intrebari incuietoare. Si e bine de stiut ca in Satul Craciunului nu sunt doar casute si ateliere (si o sauna finlandeza, desigur), ci si o scoala, un patinoar, un observator astronomic si o biblioteca. 

 

Nu in ultimul rand, cartea este si din punct de vedere tehnic foarte generoasa, fara compromisuri, asa cum trebuie sa fie o carte despre Craciun: format mare, coperta cartonata lucioasa, hartie de interior mai groasa, rezistenta si cretata. Mosul are mereu grija ce pune in sacul de cadouri.

 

Traducere din limba finlandeza de Laura Delicostea.