headerdesktop pastitarg15apr24

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

headermobile pastitarg15apr24

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Promotii popup img

Targul Cadourilor de Pasti

-86%, -30%, -50%, -79%

TRANSPORT GRATUIT la peste 75 lei

Comanda acum!

Mostenirea

De (autor): Katherine Webb

0
(0 review-uri)
Mostenirea - Katherine Webb
Rasfoieste

Mostenirea

De (autor): Katherine Webb

0
(0 review-uri)
Intr-o zi ploioasa si mohorata a anului 1905, lady Caroline Calcott, stapana domeniului Storton din Wiltshire, dispare in padure, ducand in brate un copil abia nascut. In prezent, surorile Erica si Beth Calcott, stranepoatele lui lady Caroline, se intorc la mosie pentru a-si lua in primire proprietatea, cu haloul ei de secrete. 
 
Asa incepe o saga de familie in care se intersecteaza povesti captivante de iubire si de ura, intr-un tinut salbatic, de o frumusete obsedanta. Cititorul va fi purtat din inalta societate a New York-ului de inceput de secol XX pana in preria nemarginita a Vestului Salbatic, urmarind cu sufletul la gura destinele unor personaje cu adevarat pasionale.
     Fragment din romanul "Mostenirea" de Katherine Webb:
 
    „Inainte ca soarele sa apuna, Hutch a oprit caruta pe un tapsan, unde pamantul era mai verde decat fusese pana acolo. A ajutat-o pe Caroline sa coboare, iar ea a ramas nemiscata, cu dureri peste tot si nestiind ce sa faca. Hutch le-a scos haturile cailor, le-a scos calusurile din gura si i-a batut usor pe spate. Eliberati, caii au facut cativa pasi si au inceput sa pasca linistiti.
    — Dar... n-o sa fuga caii? a intrebat Caroline.
    — Nu prea departe. si, oricum, vin inapoi de la mile distanta, pentru o bucata de paine.
    Hutch a scos un cort din caruta si l-a ridicat foarte repede. A intins mai multe paturi pe cateva piei de bivol, pentru a face un culcus, si i-a bagat geanta de calatorie inauntru.
    — O sa va simtiti foarte comod acolo. La fel ca intr-un hotel din New York, a asigurat-o.
    Caroline l-a privit, nestiind daca isi bate joc de ea, apoi a zambit si s-a asezat in cort, stramband din nas la mirosul pieilor. Dar culcusul era inalt si moale, iar panza cortului flutura 
batuta de vant, de parca ar fi respirat. Caroline a simtit cum i se linisteste inima si o cuprinde o stare de calm.
    Hutch a facut focul si s-a ghemuit langa el, invartind o tigaie mare, care sfaraia si scotea fum. Mentinea focul cu niste obiecte uscate si maro, ceva complet strain lui Caroline.
    — Ce folosesti pe post de combustibil?
    — Balega, i-a raspuns Hutch, fara alte explicatii. Caroline n-a indraznit sa mai intrebe nimic. Cerul era o splendoare, colorat in nuante de roz si turcoaz, trecand de la culori aprinse la vest si pana la un albastru inchis la est. Fata lui Hutch era imbujorata de la foc.
    — Am pus cutia aia acolo pentru dumneavoastra, sa va asezati pe ea, i-a spus, facandu-i semn cu furculita.
    Caroline s-a asezat, ascultatoare. In intunericul din spatele focului s-a auzit unul dintre cai fornaind. Apoi un urlet indepartat, tare si fantomatic, s-a raspandit pe intinsul campiei pana la ei.
    — Ce-a fost asta? a exclamat Caroline, sarind imediat in picioare. Era alba ca varul si agitata, dar Hutch a prins-o de mana, ivindu-se langa ea.
    — Stati jos, doamna! Asezati-va la loc! a insistat el.
    — Sunt lupi? a tipat, incapabila sa-si ascunda tremuratul din voce. 
    — Lupi de prerie, nimic mai mult. Nu sunt mai mari decat un caine si nu sunt nici mai fiorosi. N-o sa se apropie de noi, va promit! 
    — Sunteti sigur?
    — Va dau cuvantul meu, doamna Massey! a asigurat-o Hutch, iar Caroline si-a strans tare salul in jurul ei si s-a ghemuit infricosata pe lada de lemn tare, fiecare particica din corpul 
ei fiind alarmata.
    Se pare ca Hutch a inceput sa-i simta nelinistea, fiindca a inceput sa vorbeasca.
    — Li se mai spune si coioti. Traiesc in haite si se hranesc cu lesuri de pe ici-colo. Doar pentru asta urla – se anunta cine a gasit cel mai bun os de vaca de rontait. Cele mai mari pagube pe care le fac sunt ca mai fura din cand in cand cate o gaina din vreo gospodarie, dar numai cand n-au incotro. Cred ca s-au invatat sa nu se apropie prea tare de oameni, daca nu vor un glont in coada...
    Si astfel a continuat sa vorbeasca, cu voce joasa, linistitoare, iar Caroline si-a revenit. Din cand in cand, se mai auzea cate un coiot urland lung, ca o jelanie.
    — Par asa de singuri, a murmurat ea.
    Hutch a privit-o, cu ochii pierduti in intuneric. I-a intins cu grija o cana de cositor.
    — Beti niste cafea, doamna.”
Citeste mai mult

-10%

PRP: 34.90 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

31.41Lei

31.41Lei

34.90 Lei

Primesti 31 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

Intr-o zi ploioasa si mohorata a anului 1905, lady Caroline Calcott, stapana domeniului Storton din Wiltshire, dispare in padure, ducand in brate un copil abia nascut. In prezent, surorile Erica si Beth Calcott, stranepoatele lui lady Caroline, se intorc la mosie pentru a-si lua in primire proprietatea, cu haloul ei de secrete. 
 
Asa incepe o saga de familie in care se intersecteaza povesti captivante de iubire si de ura, intr-un tinut salbatic, de o frumusete obsedanta. Cititorul va fi purtat din inalta societate a New York-ului de inceput de secol XX pana in preria nemarginita a Vestului Salbatic, urmarind cu sufletul la gura destinele unor personaje cu adevarat pasionale.
     Fragment din romanul "Mostenirea" de Katherine Webb:
 
    „Inainte ca soarele sa apuna, Hutch a oprit caruta pe un tapsan, unde pamantul era mai verde decat fusese pana acolo. A ajutat-o pe Caroline sa coboare, iar ea a ramas nemiscata, cu dureri peste tot si nestiind ce sa faca. Hutch le-a scos haturile cailor, le-a scos calusurile din gura si i-a batut usor pe spate. Eliberati, caii au facut cativa pasi si au inceput sa pasca linistiti.
    — Dar... n-o sa fuga caii? a intrebat Caroline.
    — Nu prea departe. si, oricum, vin inapoi de la mile distanta, pentru o bucata de paine.
    Hutch a scos un cort din caruta si l-a ridicat foarte repede. A intins mai multe paturi pe cateva piei de bivol, pentru a face un culcus, si i-a bagat geanta de calatorie inauntru.
    — O sa va simtiti foarte comod acolo. La fel ca intr-un hotel din New York, a asigurat-o.
    Caroline l-a privit, nestiind daca isi bate joc de ea, apoi a zambit si s-a asezat in cort, stramband din nas la mirosul pieilor. Dar culcusul era inalt si moale, iar panza cortului flutura 
batuta de vant, de parca ar fi respirat. Caroline a simtit cum i se linisteste inima si o cuprinde o stare de calm.
    Hutch a facut focul si s-a ghemuit langa el, invartind o tigaie mare, care sfaraia si scotea fum. Mentinea focul cu niste obiecte uscate si maro, ceva complet strain lui Caroline.
    — Ce folosesti pe post de combustibil?
    — Balega, i-a raspuns Hutch, fara alte explicatii. Caroline n-a indraznit sa mai intrebe nimic. Cerul era o splendoare, colorat in nuante de roz si turcoaz, trecand de la culori aprinse la vest si pana la un albastru inchis la est. Fata lui Hutch era imbujorata de la foc.
    — Am pus cutia aia acolo pentru dumneavoastra, sa va asezati pe ea, i-a spus, facandu-i semn cu furculita.
    Caroline s-a asezat, ascultatoare. In intunericul din spatele focului s-a auzit unul dintre cai fornaind. Apoi un urlet indepartat, tare si fantomatic, s-a raspandit pe intinsul campiei pana la ei.
    — Ce-a fost asta? a exclamat Caroline, sarind imediat in picioare. Era alba ca varul si agitata, dar Hutch a prins-o de mana, ivindu-se langa ea.
    — Stati jos, doamna! Asezati-va la loc! a insistat el.
    — Sunt lupi? a tipat, incapabila sa-si ascunda tremuratul din voce. 
    — Lupi de prerie, nimic mai mult. Nu sunt mai mari decat un caine si nu sunt nici mai fiorosi. N-o sa se apropie de noi, va promit! 
    — Sunteti sigur?
    — Va dau cuvantul meu, doamna Massey! a asigurat-o Hutch, iar Caroline si-a strans tare salul in jurul ei si s-a ghemuit infricosata pe lada de lemn tare, fiecare particica din corpul 
ei fiind alarmata.
    Se pare ca Hutch a inceput sa-i simta nelinistea, fiindca a inceput sa vorbeasca.
    — Li se mai spune si coioti. Traiesc in haite si se hranesc cu lesuri de pe ici-colo. Doar pentru asta urla – se anunta cine a gasit cel mai bun os de vaca de rontait. Cele mai mari pagube pe care le fac sunt ca mai fura din cand in cand cate o gaina din vreo gospodarie, dar numai cand n-au incotro. Cred ca s-au invatat sa nu se apropie prea tare de oameni, daca nu vor un glont in coada...
    Si astfel a continuat sa vorbeasca, cu voce joasa, linistitoare, iar Caroline si-a revenit. Din cand in cand, se mai auzea cate un coiot urland lung, ca o jelanie.
    — Par asa de singuri, a murmurat ea.
    Hutch a privit-o, cu ochii pierduti in intuneric. I-a intins cu grija o cana de cositor.
    — Beti niste cafea, doamna.”
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one