Volumul ne spune povestea lui Hugo Llor inca de la o varsta foarte frageda. Fiul unui marinar decedat, Hugo este protejat de Arnau Estanyol, protagonistul romanului Catedrala Marii. El viseaza sa lucreze toata viata in atelierele navale regale, unde sunt construite si reparate corabiile coroanei din Aragon. Arnau a ajutat si familia lui Hugo, trimitand-o pe sora sa intr-o manastire, cu promisiunea unei zestre bune, si pe mama sa, sa lucreze ca servitoare intr-o casa.

Asistam la intamplari pasionante, tradari, numeroase ranchiune intr-o lume medievala in care Inchizitia si stapanii feudali abuzeaza de oamenii obisnuiti. Sclavia, cumpararea si vanzarea de oameni si misoginia, temnitele si celule zidite vor fi prezente pe parcursul lucrarii.

- Regele Juan o zice! rosti sentinta nobilul de pe esafod. Si in numele lui vorbesc eu, Genis Puig, Conte de Navarcles, capitan general al armatelor lui.

Vopsitorul isi cobori capul.

- Arnau Estanyol! repeta nobilul. Hot si uzurpator! Eretic! Vugar de Sfanta Inchizitie! Tradator al regelui! Tradator al Cataloniei!

Ranchiuna cu care striga acuzatia de tradare ii facu pe locuitorii liarcelonei sa se departeze din nou de esafod. Se putea oare asa ceva? se intrebara multi. Contele acela nu se putea purta asa.

- Te condamn la moarte prin decapitare! Toate bunurile tale vor fi rechizitionate.

Se raspandi un murmur de indignare. Contele de Navarcles le porunci soldatilor care aparau esafodul sa isi traga sabiile.

- Ticalosule!

Hugo se afla iarasi pe taramul nimanui, intre multime si soldati.

- Caine raios!

Strigatelor lui Hugo li se alaturara pe neasteptate tipetele ascutiie si ininteligibile ale unei femei care isi croia drum prin multime. Cineva fugise sa o anunte pe Mar.

- Arestati-o! porunci ofiterul.

Fu singura data cand Arnau incerca sa ii infrunte pe cei care il tineau prizonier, cand isi vazu sotia urland. Se zvarcoli si dadu din picioare ca sa scape din mainile soldatilor. Insusi Genis Puig, cu nepasare, de parca ar fi fost un animal, il pocni de-l lasa lat.

Cativa nobili rasera.

- Canalie! striga din nou Hugo, de data aceasta spre batrana de pe scaun, care zambea, stirba si cu bale la gura, cand il vazu pe Arnau prabusindu-se la pamant.

- Inchideti-i gura smintitului! porunci ofiterul.

Insultele pe care Hugo i le adresa celei pe care el o considera vi-novata de arestarea lui Arnau il impiedicara pe ofiter sa isi incheie amenintarea.

- Scroafo! Scarboasa! Sac de oase josnic ce esti!

- Cum indraznesti?"