Fragment din romanul "Mostenitorii" de William Golding:

"Lok privi in zare, peste rau, ca sa uite de foame. Isi umfla narile si imediat fu rasplatit cu un intreg amestec de mirosuri, caci ceata perdelei de apa accentua incredibil fiece miros, asa cum ploaia intareste si subliniaza culorile unui camp plin de flori. Se simteau si mirosurile semenilor, separate si totusi fiecare imbinat cu cel al potecii namoloase de pe care venisera.
Toate acestea erau o marturie atat de limpede a apropierii salasului lor de vara, incat Lok rase de bucurie si se intoarse spre Fa, simtind ca ar vrea sa se intinda langa ea, cu toata foamea care il chinuia. Apa de ploaie din padure se uscase de pe ea, si buclele de par infoiate pe gatul ei si peste capul celui nou erau de un rosu lucios. Lok intinse mana spre sanul ei, asa ca rase si ea si isi dadu parul la o parte de pe urechi.
- O sa gasim mancare, spuse el zambind larg, cu toata gura, si o sa ne iubim.
Faptul ca vorbise despre mancare facuse ca foamea sa devina la fel de reala ca mirosurile. Se intoarse iar in directia din care se simtea izul poverii pe care o ducea batrana. Si apoi nu mai fu nimic, decat golul si aburul cascadei care venea catre el dinspre insula. Era cazut, cu bratele si picioarele in laturi pe piatra, cu degetele de la maini si de la picioare prinse ca scaiul de stanca goala. Intr-o clipa de perceptie acuta, vazu buruienile de apa nemiscate, incremenite mai jos de subsuoara lui. Liku scheuna pe platforma, iar Fa era intinsa pe burta pe margine, tinandu-l de incheietura mainii, pe cand cel nou se framanta si scancea in parul ei. Ceilalti se intorceau. Ha era vizibil de la sale in sus, pasind cu grija, dar repede, aplecandu-se acum spre cealalta incheietura a lui. Lok le simtea sudoarea fricii in palme. Incet, mutand cate o palma si un picior pe rand, se ridica pana ce ajunse, ghemuit, pe platforma. Se rasuci in patru labe si bolborosi ceva spre buruienile de apa care se miscau din nou. Liku urla. Nil se apleca, ii lua capul intre sanii ei si-i mangaie alinator parul de pe spate. Fa trase de Lok si-l intoarse cu fata spre ea.
- De ce?
Lok se aseza o clipa in genunchi, scarpinandu-si parul de sub gura. Apoi arata cu degetul spre aburul umed care plutea spre ei peste insula.
- Batrana. Era acolo. Cu focul."