Unica in acest roman este vocea naratorului sau, un amestec de Holden Caulfield si Karl Ove, maghiar si roman, idealist si cinic, hibrid in multe sensuri, incercind sa gaseasca claritatea, fara sa stie de ce, dintr-un pur instinct moral si estetic, si fara sa stie cum. Daca acceptam pactul autobiografic al cartii, atunci intelegem lumea din care a iesit unul dintre poetii cu adevarat originali ai noii generatii. Marcile lui lirice apar surprinzator si discret, ca mici puncte incandescente, si in proza fluida si simpla prin care e spusa povestea anilor de ratacire ai lui Dosa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limba romana de azi. - Adrian Lacatus