Acesti oameni ciudati si masinariile lor de "cuvinte coapte" si mai mult sau mai putin zburatoare, se numesc – cu un termen, vai, desuet! – poeti. Intr-o lume in general insensibila la acest fenomen al transformarii necuantificabile a emotiilor in cuvinte, Constantin Vaciu este unul dintre ei si isi asuma, cu o resemnare adesea autoironica, rolul ingrat de a fi un nou cavaler al Exodului din lumea reala in cea de pergament, prin intermediul unui singur vehicol simbolic: "renastem/ de fiecare data/ ca sa murim/ invatand/ arta iubirii…". - Dan-Silviu Boerescu