Munca actorului cu sine insusi vol. 1 - Konstantin Sergheevici Stanislavski

Oare cate spectacole se joaca zilnic, in intreaga lume, nu dupa esenta, ci dupa principiul «in general»? Zeci de mii. De aceea sa nu va mire daca va voi spune ca in fiecare zi, in intreaga lume, sute de mii de actori gresesc profund, prelucrand sistematic procedee scenice incorecte si periculoase. Si este cu atat mai rau, cu cat, pe de o parte, insusi teatrul si conditiile artei sale il imping pe actor spre aceste obiceiuri periculoase. Pe de alta parte, insusi actorul, care cauta calea minimei rezistente, foloseste de bunavoie mestesugul «in general». - Konstantin Sergheevici Stanislavski


In profesia mea, folosesc aceasta carte in fiecare zi. Ceea ce nu inseamna ca o deschid in fiecare dimineata sau ca folosesc numai exercitiile lui Stanislavski. Din nefericire, nici macar n-am timp s-o citesc foarte des. Dar ea este prezenta in felul in care gandesc teatrul. Imi aminteste de profunzimea si de pasiunea cu care fiecare artist adevarat poate si trebuie sa-si analizeze propria arta. - Yuri Kordonsky


„Exista imaginatie cu initiativa, care lucreaza independent. Ea se dezvolta fara eforturi speciale si incepe sa functioneze imediat, fara sa oboseasca, in starea de veghe si in vis. Exista si imaginatie lipsita de initiativa, dar care, in schimb, retine usor ceea ce i se sugereaza si apoi continua sa dezvolte independent acel lucru. Si cu o astfel de imaginatie este usor sa ai de-a face. Daca imaginatia retine, dar nu dezvolta ce i se sugereaza, atunci munca devine mai grea. Dar exista oameni care nici nu creeaza, nici nu inteleg singuri ce li se da. Daca, din cele aratate, actorul intelege numai partea exterioara, formala, atunci acesta este un semn al lipsei de imaginatie fara de care nu poate fi artist.“