Muntele vrajit

  • Muntele vrajit - Thomas Mann (Rao clasic)
  • Muntele vrajit - Thomas Mann (Rao clasic)
  • Muntele vrajit - Thomas Mann (Rao clasic)
  • Muntele vrajit - Thomas Mann (Rao clasic)
Rasfoieste

Recenzie blog.libris.ro

Sunt romane care prilejuiesc cititorului o experienţă intelectuală ameţitoare, o aventură a spiritului de proporţii, romane pe care nu doar le citeşti, dar care te absorb, te fascinează, te epuizează prin dimensiuni şi profunzime, romane care te provoacă prin felul în care sunt scrise dar şi prin conţinut, romane cu care te-ai putea lupta şi care te-ar putea ţine prizonier între pagini zile, săptămâni întregi. Poate tocmai pentru că lectura lor implică mize extreme, senzaţii tari, atenţie sporită, răbdare, poate pentru că suntem interesaţi de dimensiunea mai prietenoasă a lecturii, ca prilej de evadare şi divertisment accesibil, tocmai asemenea romane despre care aminteam că pot fi considerate un fel de evereşti literari, în faţa cărora mulţi cititori se pleacă cu respect şi poate chiar cu teamă, fără să le fi parcurs, sunt pur şi simplu ocolite chiar şi de către devoratorii de pagini. Mie mi-au trebuit câţiva ani buni să-mi fac curaj să parcurg un asemenea roman, anume capodopera lui Thomas Mann de peste 1000 de pagini: Muntele vrăjit. Dacă e un lucru comun ca orice carte să-ţi deschidă o lume nouă, să te invite, cel puţin în calitate de spectator să priveşti printr-o fereastră narativă, Muntele vrăjit, deşi e o poveste care e relatată aparent de un narator omniscient, care ia o poziţie de superioritate în raport cu personajele sale, te transportă pur şi simplu în lumea creată şi te face să parcurgi, împreună cu protagonistul etapele transformării sale. În acelaşi timp, Muntele vrăjit, în ciuda dimensiunilor impresionante nu este o poveste în adevăratul sens faptic al cuvântului, este un roman alcătuit din evenimente care luate în sine sunt neimportante, dar este un roman atmosferei, al conversaţiilor, un roman în care timpul şi spaţiul îşi pierd reliefurile subînţelese care condiţionează progresia oricărei naraţiuni, în care experienţele decisive se câştigă nu atât prin acţiuni şi lanţuri de evenimente, cât prin acumularea şi asumarea unor rutine si discutii prin care personajele devin parte dintr-un alt univers. Acţiunea romanului ar putea fi rezumată în puţine cuvinte: Hans Castorp, un tânăr modest, rămas orfan şi crescut de unchii bogaţi, un ins cu origine bună, purtări urbane şi respect pentru muncă, bine instruit, dar lipsit de calităţi excepţionale, puţin pedant şi destul de comod poposeşte, la recomandarea apropiaţilor, pentru câteva săptămâni într-un sanatoriu din munţii elveţieni, la începutul secolului XX, unde sunt internaţi bolnavii cu afecţiuni pulmonare, inclusiv vărul lui Hans Castorp, Joachim. Nu trece mult timp şi medicii de la sanatoriu, la un consult mai amănunţit, descoperă că şi Hans este atins de o boală pulmonară şi îi recomandă acestuia să mai rămână la sanatoriu, pe termen nedeterminat. De la câteva săptămâni, cât îşi propusese să stea iniţial, Hans Castorp va ajunge să petreacă în munţi nu mai puţin de 7 ani, până la începerea Primului Război Mondial. Romanul acoperă, inegal din punct de vedere al detaliului cronicii din această perioadă, experienţele lui Castorp în lumea din munţi, guvernată de cu totul alte reguli şi o cu totul altă atmosferă faţă de lumea de la şes.

În acest loc Hans va întâlni tot felul de parteneri de dialog şi experienţe, cu care îşi va petrece timpul: de la doctorul Krokowski şi consilierul aulic Berhof, adevărate eminenţe cenuşii, figuri enciclopediste, de al căror verdict atârnă plecările sau intrările în sanatoriu, figuri care nu se dau înapoi să exploreze patologiile corporale dar şi subconştientul, visele, temele cu reliefuri oculte, la aprigii clasicişti Settembrini şi Naphta, voci care aruncă în arena ideilor o dialectică constantă, de o mare anvergură intelectuală, mereu surprinzătoare pentru Castorp. Sunt de remarcat, de asemenea şi Clavdia Chauchat, prezenţa feminină care va aprinde pasiunea în tânărul protagonist dar şi însoţitorul ei olandezul Peeperkorn capabil să hipnotizeze publicul printr-o vitalitate de invidiat şi desigur, vărul Joachim, printre puţinii care nu îşi asumă integrarea deplină în sanatoriu, visând mereu la momentul desăvârşirii carierei de militar Desigur, galeria de personaje este mult mai generoasă, prezenţele amintite se vor dovedi însă cele mai marcante şi mai longevive pentru Castorp. Renunţând lent la vechile sale obicieuri şi la atitudinea de spectator rece, Hans Castorp va deveni un participant activ la viaţa din sanatoriu, se va desprinde de lumea în care a fost crescut şi se va dedica, într-o expectativă nedeterminată formării intelectuale: va participa la conferinţele doctorilor, va purta discuţii aprinse cu partenerii educaţi, va explora domenii pentru care nutrise doar o ipotetică simpatie: biologia, astronomia, filosofia, va crea legături profunde cu locuitorii sanatoriului, luând chiar el iniţiative empatice şi va trăi, într-un moment cheie al romanului, în solitutdinea pădurii elveţiene un vis care proiectează contradicţiile condiţiei umane.

Complexitatea romanului lui Mann (care, chiar după spusele autorului necesită cel puţin două lecturi pentru a îmbrăţişa multiplele semnificaţii) este, desigur, copleşitoare. Sunt zeci, sute de pagini de conversaţie savantă şi fraze labirintice, zeci şi sute de simboluri care însoţesc călătoria lui Castorp în lumea din munţi. Adesea ai impresia că întreaga naraţiune este un pretext pentru o etalare a impasului ideologic al lumii europene antebelice, al unei dialectici interminabile şi ameţitoare, o adevărată enciclopedie a nivelului cultural şi ştiinţific al epocii. Pe de altă parte, este o poveste convingătoare şi puternică despre instituţionalizare (o chestiune extrem de relevantă şi de impact pentru Europa secolului XX), despre felul în care regulile şi cadrul spaţio-temporal pot modela personalităţile umane. Antiteza între lumea de jos şi lumea de sus, între şes şi munte, între societatea surprinsă de istorie şi societatea atemporală din pădurea elveţiană este omniprezentă pe parcursul întregului roman. Sanatoriul, acel loc unde aparent stau bătrâni cinici puşi pe ghiftuială, într-o trândăveală lejeră, unde plictisul şi epuizarea domnesc umbrite de ameninţarea morţii, de unde toţi vor să scape cât mai repede, se va dezvălui drept un microunivers care asimilează nu doar vechile concepţii şi personalităţile celor sosiţi aici dar chiar şi percepţia spaţiului şi a timpului. Necuviinţa, lamentaţia, excesele instinctuale care îi fac o impresie neplăcută lui Castorp la început se volatilizează pe măsură ce protagonistul se aclimatizează, asumă rutina sanatoriului cu mesele bogate la ore fixe, plimbările regulamentare, examenul medical şi incertitudinea evoluţiei bolii. Personajele care îl înconjoară pe Castorp au, de asemenea, valenţe simbolice şi sunt agenţi metaforici ai forţelor spirituale care au traversat Europa până în punctul culminant al Primului Război Mondial: Settembrini este vocea umanismului iluminist care visează la triumful Raţiunii şi al Dreptăţii la o republică universală, vocea preocupată de progres, perfectibiltiatea omului şi eradicarea suferinţelor de orice fel. La polul opus este Naphta, profesorul de limbi clasice, tot un aristocrat al spiritului care condamnă futilitatea doctrinelor economice engleze, un apologet al Bisericii şi al Evului Mediu, al extazului mistic, respingând corporalitatea, pledând pentru un negaţionism ascetic. Peeperkorn, olandezul, dirijorul mulţimilor, cel care prezidează petrecerile ca nimeni altul, este expresia dioniasiacă a vitalităţii pure, hipnotice, incoerent intelectual şi totuşi impozant, pasional şi seducător. Vărul Joachim, eternul inadaptat al sanatoriului, este vocea datoriei, este soldatul care visează să slujească lumea de jos, să împingă mersul istoriei, iar domnişoara Chauchat este vocea iubirii, în mod ironic sau nu, una dintre cele mai convingătoare, prin maniera deloc etapizată, ci mai degrabă spontană şi totală în care acţionează. Prins între aceste forţe este indecisul Hans Castorp, individul mediocru care dă ascultare, pe rând şi în acelaşi timp acestor glasuri asurzitoare care îi vor alimenta confuzia dar şi limpezirea spirituală. Iniţierea sa intelectuală va fi dublată de iniţierea în boală (şi atitudinea faţă de boală ţine tot de o specie de pedagogie) şi de obişnuinţa cu o specie de eternitate conservată în sanatoriu. Discuţiile interminabile despre natură şi spirit, capitalism şi Biserică, arta care trezeşte sau arta stupefiant care adoarme, boala care degradează sau înnobilează, vatămă sau sporeşte demnitatea umană, privirile spre radiografiile care te fac să priveşti mai degrabă spre propriul tău mormânt şi descompunere, antrenând reflecţii despre moarte şi dispariţie, dar şi despre muzică vor fi dizolvate de sosirea marelui război.

La fel ca protagonistul, cititorul va fi înghiţit, treptat, de acest microunivers pe care istoria nu îl va ocoli în cele din urmă, va trăi calustrofobia, plictiseala, rutina, va simţi timpul dilatându-se şi comprimându-se după legi necunoscute, va trăi vertijul ciocnirilor intelectuale şi puterea de seducţie a iraţionalului, forţele care dezbină şi unesc, contradicţiile umanului în cele mai elaborate şi profunde forme.

Fără îndoială un fluviu în care se amestecă literatura, filosofia, ştiinţa, arta compoziţiei şi sondarea psihologică, Muntele vrăjit este o experienţă de lectură epuizantă, solicitantă dar unică şi plină de satisfacţii, dacă veţi avea suficientă răbdare şi timp să o parcurgeţi, să vă lăsaţi răpiţi de atmosfera sa. E vorba de o experienţă de lectură pe care aş numi-o totală pe care orice cititor ar trebui să o trăiască măcar o dată în viaţă. Dar e o experienţă care nu e uşor de dus la bun sfârşit care cred că trebuie anticipată. Iar dacă obişnuim să ne planificăm vacanţele, nunţile şi alte evenimente marcante din viaţa noastră cu cel puţin un an înainte, tocmai pentru că le considerăm provocări care necesită pregătire şi disponibilitate, cred că, la rândul său, romanul lui Thomas Mann este o experienţă de lectură pe care merită să ţi-o planifici cel puţin o dată, într-o viaţă de cititor.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro
Citeste mai mult

Muntele vrajit

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

O capodopera a literaturii secolului XX, Muntele vrajit strange intr-o adevarata fresca intelectuala toate fortele ce actioneaza asupra omului modern. Thomas Mann descrie in romanul sau societatea europeana de dinainte de Primul Razboi Mondial, o lume bolnava ce se indreapta catre o catastrofa.

Ce v-as putea spune despre aceasta carte si despre felul in care ar trebui ea citita? Cred ca modul deosebit in care este construita compozitia ei face ca placerea lecturii sa fie mai mare si mai profunda cand o citesti a doua oara - asa cum si muzica trebuie sa-ti fie cunoscuta ca s-o poti savura cu adevarat.
 - Thomas Mann

Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din roman:

"Suspect politic!
In ritmul obisnuit al zilelor intervenira schimbari: mai intai veni o duminica, o duminica, in care sosi o orchestra, pe terasa, ceea ce se intampla la fiecare paisprezece zile si se intampla si acum, in cea de-a doua jumatate a saptamanii in care sosise Hans Castorp. Venise marti, asadar, era a cincea zi dupa, nemaipomenita furtuna si acea intoarcere a iernii — o zi primavaratica, gingasa si proaspata, cu nori albi pe cerul de un albastru-deschis si cu lumina potolita, a soarelui pe povarnisuri si in vale unde reaparuse verdele estival potrivit sezonului, caci zapada fusese osandita sa se topeasca repede.
Era evident ca fiecare se silea sa tina seama si sa, dea importanta acestei duminici; administratia si pacientii se ajutau intre ei cu sarguinta. Chiar la ceaiul de dimineata, se servise cozonac cu migdale, in dreptul fiecarui loc de la masa, era asezat un paharel cu cateva flori, garoafe salbatice sau chiar bujori de munte, pe care domnii si le puneau la butoniere (procurorul Paravant din Dortmund isi pusese fracul si o vesta, cu picatele), toaletele doamnelor erau de-o eleganta sarbatoreasca si diafana, — doamna Chauchat aparu la micul dejun intr-o rochie de dimineata din dantela, cu maneci scurte, pe care o puse acum pentru prima oara, izbind cu zgomot usa de sticla, privind sala si prezentandu-se cu o oarecare gratie inainte de-a se indrepta cu pasi tiptili catre masa ei, iar aceasta rochie de dimineata o prindea atat de bine, ca vecina lui Hans Castorp, profesoara de la Konigsberg, se arata intru totul entuziasmata, — ba chiar si perechea barbara de la masa rusilor de rand tinuse socoteala, de ziua inchinata Domnului, adica barbatul isi schimbase bluza de piele cu un veston scurt si paslarii cu niste ghete, iar ea, ce-i drept, avea pentru ziua aceasta, sub esarfa de pene ponosite, o bluza de matase verde cu guleras de dantela... Hans Castorp incrunta din sprancene cand ii zari, apoi pali, adica avu o comportare la care atmosfera de aici il indemna destul de des.
Concertul incepu imediat dupa a doua gustare de dimineata: diferite instrumente de suflat de alama si de lemn se gaseau acolo si cantau, alternand arii usoare sau mai serioase, pana la ora pranzului. In timpul concertului, cura de odihna nu mai era absolut obligatorie. Fireste, cativa se delectau ascultand de pe balcoane aceasta muzica incantatoare, dar si in pavilionul din gradina erau cateva scaune ocupate; insa majoritatea pacientilor stateau pe terasa acoperita, la micile mese albe, pe cand grupul petrecaretilor, gasind ca este prea corect sa stea pe scaune, ocupa treptele de piatra care duceau spre gradina, fiind cu totii foarte binedispusi; erau bolnavii tineri, domni si domnisoare, dintre care Hans Castorp ii cunostea pe cei mai multi fie dupa nume, fie dupa infatisare. Printre ei se aflau atat Hermine Kleefeld, cat si domnul Albin care se invartea cu o cutie mare si inflorata, plina, cu ciocolata, invitand pe toata lumea sa se serveasca, in timp ce el insusi nu manca deloc, in schimb fuma tigari cu cartonul aurit, afisand o mutra provocatoare; printre altii mai erau tanarul buzat din Clubul jumatatilor de plamani, domnisoara Levi, slaba, si cu obrazul de culoarea fildesului, un tanar blond-cenusiu pe care-l strigau cu numele de Rasmussen si care din pricina ca avea incheieturile slabe lasa sa-i spanzure mainile ca niste aripioare de peste in dreptul pieptului, doamna Salomon din Amsterdam, o femeie imbracata in rosu (...)"
Citeste mai mult

-40%

PRP: 85.00 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

51.00Lei

51.00Lei

85.00 Lei

Primesti 51 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

In stoc

Descrierea produsului

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

O capodopera a literaturii secolului XX, Muntele vrajit strange intr-o adevarata fresca intelectuala toate fortele ce actioneaza asupra omului modern. Thomas Mann descrie in romanul sau societatea europeana de dinainte de Primul Razboi Mondial, o lume bolnava ce se indreapta catre o catastrofa.

Ce v-as putea spune despre aceasta carte si despre felul in care ar trebui ea citita? Cred ca modul deosebit in care este construita compozitia ei face ca placerea lecturii sa fie mai mare si mai profunda cand o citesti a doua oara - asa cum si muzica trebuie sa-ti fie cunoscuta ca s-o poti savura cu adevarat.
 - Thomas Mann

Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din roman:

"Suspect politic!
In ritmul obisnuit al zilelor intervenira schimbari: mai intai veni o duminica, o duminica, in care sosi o orchestra, pe terasa, ceea ce se intampla la fiecare paisprezece zile si se intampla si acum, in cea de-a doua jumatate a saptamanii in care sosise Hans Castorp. Venise marti, asadar, era a cincea zi dupa, nemaipomenita furtuna si acea intoarcere a iernii — o zi primavaratica, gingasa si proaspata, cu nori albi pe cerul de un albastru-deschis si cu lumina potolita, a soarelui pe povarnisuri si in vale unde reaparuse verdele estival potrivit sezonului, caci zapada fusese osandita sa se topeasca repede.
Era evident ca fiecare se silea sa tina seama si sa, dea importanta acestei duminici; administratia si pacientii se ajutau intre ei cu sarguinta. Chiar la ceaiul de dimineata, se servise cozonac cu migdale, in dreptul fiecarui loc de la masa, era asezat un paharel cu cateva flori, garoafe salbatice sau chiar bujori de munte, pe care domnii si le puneau la butoniere (procurorul Paravant din Dortmund isi pusese fracul si o vesta, cu picatele), toaletele doamnelor erau de-o eleganta sarbatoreasca si diafana, — doamna Chauchat aparu la micul dejun intr-o rochie de dimineata din dantela, cu maneci scurte, pe care o puse acum pentru prima oara, izbind cu zgomot usa de sticla, privind sala si prezentandu-se cu o oarecare gratie inainte de-a se indrepta cu pasi tiptili catre masa ei, iar aceasta rochie de dimineata o prindea atat de bine, ca vecina lui Hans Castorp, profesoara de la Konigsberg, se arata intru totul entuziasmata, — ba chiar si perechea barbara de la masa rusilor de rand tinuse socoteala, de ziua inchinata Domnului, adica barbatul isi schimbase bluza de piele cu un veston scurt si paslarii cu niste ghete, iar ea, ce-i drept, avea pentru ziua aceasta, sub esarfa de pene ponosite, o bluza de matase verde cu guleras de dantela... Hans Castorp incrunta din sprancene cand ii zari, apoi pali, adica avu o comportare la care atmosfera de aici il indemna destul de des.
Concertul incepu imediat dupa a doua gustare de dimineata: diferite instrumente de suflat de alama si de lemn se gaseau acolo si cantau, alternand arii usoare sau mai serioase, pana la ora pranzului. In timpul concertului, cura de odihna nu mai era absolut obligatorie. Fireste, cativa se delectau ascultand de pe balcoane aceasta muzica incantatoare, dar si in pavilionul din gradina erau cateva scaune ocupate; insa majoritatea pacientilor stateau pe terasa acoperita, la micile mese albe, pe cand grupul petrecaretilor, gasind ca este prea corect sa stea pe scaune, ocupa treptele de piatra care duceau spre gradina, fiind cu totii foarte binedispusi; erau bolnavii tineri, domni si domnisoare, dintre care Hans Castorp ii cunostea pe cei mai multi fie dupa nume, fie dupa infatisare. Printre ei se aflau atat Hermine Kleefeld, cat si domnul Albin care se invartea cu o cutie mare si inflorata, plina, cu ciocolata, invitand pe toata lumea sa se serveasca, in timp ce el insusi nu manca deloc, in schimb fuma tigari cu cartonul aurit, afisand o mutra provocatoare; printre altii mai erau tanarul buzat din Clubul jumatatilor de plamani, domnisoara Levi, slaba, si cu obrazul de culoarea fildesului, un tanar blond-cenusiu pe care-l strigau cu numele de Rasmussen si care din pricina ca avea incheieturile slabe lasa sa-i spanzure mainile ca niste aripioare de peste in dreptul pieptului, doamna Salomon din Amsterdam, o femeie imbracata in rosu (...)"
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Rating general al produsului

5 stele
5
4 stele
0
3 stele
1
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

Cititorul 968F0A 26/07/2023 07:25
green icon awesome check Achizitie verificata
Un clasic al literaturii mondiale..de nelipsit din biblioteca oricarui iubitor de carte..maestrul Thomas Mann la apogeu..
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
MarianaLupan2008 30/08/2020 18:39
Am avut aceasta carte în biblioteca, când eram mică și nu am citit-o. Acum, după ce am văzut filmul apărut acum câțiva ani, în varianta moderna, m-am decis sa repar greșeală din copilărie și sa o citesc. O carte foarte bună ce merita citita!!!
Arata mai mult
  • Like review icon 1
  • Add comments
Lau34 22/08/2020 17:54
Romanul este scris in stilul vremurilor cand timpul avea o nesfarsita rabdare. Lungi descrieri in fraze filozofice incalcite (capitolul Studii e aproape de necitit) si, pe alocuri, pretioase si plictisitoare.Ca si Casa Buddenbrook, Muntele vrajit este un roman de idei si mai putin de actiune, cu intriga 0. Sunt descrise in amanunt stari, oameni, idei, sentimente, caractere, simptome, vremuri, obiceiuri, atmosfera, dar nu se intampla ceva concret. Proza pura, arida, teutonica desfasurata pe sute de pagini. Necesita tenacitate si concentrare ca sa rezisti pana la capat, cand constati epuizat ca te asteapta volumul II, chiar usor mai lung ca primul.
Arata mai mult
  • Like review icon 1
  • Add comments
claucrisan 28/05/2020 15:16
green icon awesome check Achizitie verificata
O carte speciala, raman fana lui TM
Arata mai mult
  • Like review icon 0
  • Add comments
mihaelaSTOLT 30/04/2020 08:43
green icon awesome check Achizitie verificata
Imaginați-vă că mergeți pe un munte abrupt. Nu câștigi jocul de-a v-ati ascunselea cu Soarele, pentru că în ochii tăi se află relecția soarelui. La fiecare pas pe care îl faceți, o dorință de a coborî chiar acolo devine mai puternică. Unul dintre acești pași te duce într-un loc unde se deschide brusc o vedere spectaculoasă înaintea ta. Pentru cel mai scurt moment, scena din fața ta consumă nu numai viziunea ta, ci și conștiința ta. Abia în clipa următoare observi că urcarea anevoioasă s-a terminat și știi că a fost un efort demn.
Muntele Magic este o astfel de drumeție. Nicio altă carte nu a solicitat atâtea greutăți asupra răbdării mele.Muntele Magic este incredibil de dens și de multe ori este lent. Dar apoi sunt locuri unde narațiunea încolăcește aripi și se învârte. Ca să nu spun că nu mi-au plăcut celelalte bucăți ale cărții, însă aceste câteva capitole excepționale au confirmat că dinamica efortului și a recompensei a fost în favoarea mea.
Mann nu o face mai dificilă decât trebuie. El povestește și explică totul cu multă răbdare și înțelepciune. Thomas Mann a spus că Muntele Magic ar trebui citit de două ori. Am citit o singură dată, dar nu pot spune că am răsucit toate ideile din jur și le-am privit din toate părțile. Vreau s-o recitesc într-o bună zi. Pentru următoarea mea doză de idei, voi bate probabil la ușa lui Musil.
Arata mai mult
  • Like review icon 2
  • Add comments
Muntele vrăjit este un roman filosofic al scriitorului german Thomas Mann, scris între 1912 - 1924 și publicat de S. Fischer Verlag în 1924. Narațiunea se desfășoară într-un sanatoriu de bolnavi de tuberculoză, situat departe de agitația lumii, în Alpi, undeva în apropiere de Davos.
Arata mai mult
  • Like review icon 4
  • Add comments

6 din 6 de rezultate

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one