„Ati pierdut o minunata ocazie de-a tacea“, le-a spus Jacques Chirac liderilor polonezi in 2003, dupa ce acestia sustinusera interventia americana in Irak. Ramasa intr-un pliu al istoriei recente, expresia li s-ar potrivi manusa emitatorilor romani de nerozii, pentru care notorietatea este, macar de data asta, un dezavantaj. Pe o scena unde personalitatile si personulitatile convietuiesc, intr-un timp al dispretului pentru limba romana, pentru cultura si pentru gandire, Muste pe parbrizul vietii masoara amploarea derivei in care a intrat discursul public. Dincolo de rasul pe care-l provoaca una sau alta dintre perlele scoase in virtutea ineptiei, cartea aceasta e de fapt dovada unui masacru despre care nu se scrie in ziare si nu se vorbeste la televizor. Ea pune conul de lumina pe tortionarii vechi si noi ai limbii romane - oameni care au batjocorit-o, au slutit-o si au umplut-o de noroi. Fara sa ezite, fara sa le para rau. Indiferent daca sunt politicieni, oameni de afaceri sau exponenti ai showbizului, cotizantii din Muste pe parbrizul vietii ofera un spectacol la care, deloc paradoxal, hohotele sunt direct proportionale cu tristetea.

„Cand sunt prost dispus, ceea ce mi se intampla destul de des, din varii motive, rasfoiesc culegerile de perle de tranzitie ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureala si impostura valaha are efectul paradoxal de a ma intrema. Avem, carevasazica, resurse de umor (fie si involuntar), avem inca resurse de vitalitate animala din care, cine stie, vor rasari, candva, si florile gingase ale normalitatii!“ (Andrei PLEsU)