"Inurian il privi pe tanar un moment, cu tristetea citindu-i-se la colturile gurii.
- Mergem la vanatoare in prima zi de iarna? intreba el.

Orisian se lumina un pic la aceasta sugestie.
- Ar trebui. Mi-au lipsit soimii cat timp am fost la Anduran. Unchiul Croesan prefera vanatoarea prin padure, cu haite de copoi. A trebuit sa merg cu el, dar nu e chiar genul meu de vanatoare.
- Un fapt de viata: Contii trebuie sa, faca, mai multa, zarva, pe marginea treburilor lor decat oamenii de rand, indiferent despre ce fel de treburi vorbim.
- Ce e planificat pentru sarbatoarea de Nasterea iernii? intreba, Orisian.
- O, nu sunt eu persoana potrivita pe care s-o intrebi, spuse Inurian. Stii ca jumatate din ce se intampla aici e un mister pentru mine. 

- Da' de unde!
- Pai, in orice caz, nu am acordat prea mare atentie pregatirilor. Va fi toata lacomia obisnuita, desigur. Am auzit ceva si despre niste animatori. O trupa de acrobati sau asa ceva, venita in oras. Oameni liberi.

Orisian ridica sprancenele a surpriza. Oamenii liberi, cei care nu datorau supunere niciunui Blood, nu erau o priveliste necunoscuta in aceste parti, dar cei mai multi dintre ei erau negustori singuratici sau vanatori de pe dealurile si munti din nord. Veneau pe mosiile Lannis-Haig doar pentru a-si prezenta marfa la Glasbridge sau Anduran. El nu-si amintea sa fi auzit ca mai mult de doi sau trei sa calatoreasca impreuna.
- Imi imaginez ca voi fi chemat si eu, continua Inurian, din moment ce va fi respectat, probabil, obiceiul acordarii de daruri.
- Fara indoiala., spuse Orisian.

Nu intelegea prea multe dintre talentele ciudate, chiar imprevizibile, cu care un na'kyrim era inzestrat - Comuna era ceva despre care Inurian nu vorbea - dar stia ca lui Inurian nu-i placea sa si le afiseze ostentativ."