Pe toata strada, la fiecare poarta, niste stihii infrigurate cu masti pe fata, il asteapta pe voluntar. Voluntar care a plecat la timp din biserica, dar pentru ca s-a oprit la fiecare poarta, sa dea lumina si sa primeasca cate un pachet si un pahar pentru sufletul cate unui raposat, a intarziat. Asta am aflat tot de la Verginica pe care a sunat-o soacra-mea, vazand ca nu mai apare cu lumina sfanta. Pe la si douazeci, vad o naluca bajbaind gardurile, trebuie sa fie Mitu, imi spun, si-mi pregatesc lumanarile. Mitu parca-i la sarba, trei in fata, trei la dreapta, cativa pe loc. Cosul in care trebuia sa fie lumina e mai negru ca noaptea.

- Crasiun fericit, vecine! aud.

- Adevarat A Inviat!

- Exact, Crasiun a Inviat!

- Adevarat ca a inviat, Hristos, Mitule, Hristos, ca-i despre El, dar cred ca a Inviat pe intuneric, ca lumina n-o mai ai.

Nu ma crede pe cuvant, asa ca-si verifica cosul in care ar fi trebuit sa fie mai multe surse de lumina, dar nu-i nicio scanteie, decat pungi cu merinde si cateva pahare goale.

- Ai dlepatate, n-o mai am, asa e ca, hic, mi s-a stins la Tolea, n-ai un cribit, chil …bli, pfoa, n-ai un foc?

- Pentru ce?

- Sa, hic, aplindem lumina! - fragment din carte