De la 1812, data anexarii silnice catre Rusia, care a luat ceea ce a prefacut in „Basarabie" — Basarabia fiind, de fapt numai partea de jos a terii, catre Durbare, — pentru ca n-a fost in stare sa pastreze la incheierea tratatului din Bucuresti Principatele amandoua ori macar Moldova intreaga, pana la data proclamarii „Republicii Moldovenesti" pe care imprejurarile erau s-o duca mult mai rapede de cum credeau intemeietorii ei la unirea cu noi, cei din vechea Romanie, a fost oare in Basarabia vreo intrerupere a spiritului romanesc, macar in anume din clasele aflatoare acolo? S-a intins vreodata asupra acestei Moldove rasaritene, cuprinzand atat de mult din gloria trecutului luptator, care ni este comun, acea necunostinta a lucrurilor romanesti, acea parasire a tuturor amintirilor, acea uitare de sine pe care o cred nestiutorii pe care vreau s-o intareasca in mintile acestora oamenii cari socot, fara dreptate, ca un act politic se poate indeplini, ca prin vraja, instantaneu, naprasnic, fara nimic din acea atmosfera culturala, din acea pregatire sufleteasca prin care singure popoarele pot sa ajunga la tinta lor, — restul fiind numai o intamplare o aventura? N. lorga, Continuitatea spiritului romanesc in Basarabia, Iasi. TiPografia ,Neamul romanesc". 1918